Capitolul 1 – Unexpected

– Emma, ce bei?

– Cred ca ma rezum la o cafea, raspunsul meu fiind mai mult mecanic.

– Iar? Stii ca nu iti face bine. La noapte sper ca nu ai de gand sa ma ti si pe mine treaza! Data trecuta…

Intotdeauna e asa grijulie, tipic Ada, si tipic mie sa nu ascult ceea ce spune ea, adica ii stiu toata morala pe dinafara, si stie ca nu o iau in serios. Tot ce spune ea pare mai degraba un joc de cuvinte; ca sa fie serioasa trebuie sa se intample o adevarata tragedie. Singura data in care am putut sa o vad asa a fost cand mi-a dat vestea ca Alex o inseala. Asta era o tragedie! Eu nu stiu cum as reactiona daca Nathaniel m-ar insela. Nici acum nu-mi vine sa cred ca se poarta atat de ciudat si distant cu mine, doar pentru ca are „probleme acasa”. Inainte imi spunea ce facea in fiecare minut, dar acum e atat de schimbat. In fiecare convorbire eu vorbesc ca o moara stricata fara ca el sa para macar ca ii pasa de ceea ce spun sau ca participa la conversatie; sper ca presupunerile Adei sunt gresite si ca el nu ma inseala, desi ideea asta ma bantuie de ceva vreme.  Deja mintea mea a inceput sa zboare, dar privirea ei mi-a atras atentia. Se pare ca a invatat atat de bine sa ma citeasca, trebuie sa fi vazut ceva pe fata mea ca sa se incrunte. Bine ca a venit chelnerul, asa reusesc sa o distrag, macar la asta stiu ca sunt buna.

– Da comanda, nu lasa baiatu sa astepte. Am spus eu cu nonsalanta, ca si cum eu am trezit-o pe ea din visare. Ceea ce nu era adevarat, eu eram cea care viseaza mereu cu ochii deschisi.

– Ah … da, incepu ea uitandu-se spre chelner si afisand un zambet. Un ceai si o cafea. Bineinteles ca eu nu am fost scapata de o privire urata din partea ei in momentul cand a pronuntat „cafea”. Pana la urma sunt noptile mele albe ar trebui sa ma lase in pace. Nu e obligata sa ma asculte sau  sa ia parte la toate aberatiile mele. Daca s-ar gasi cineva sa plateasca pentru asa ceva as putea spune ca am o slujba 24/24 si nu din placere sau necesitate, doar ca sunt sigura ca si in somn spun la fel de multe prostii ca si atunci cand sunt treaza, sau poate mult mai multe, nici eu nu stiu. Nu cred ca exista o persoana care sa spuna atatea prostii ca mine. Poate asa as deveni bogata.

– Emma, ce parere ai? Ma intreaba ea cu zambetul pe buze, fiind clar ca are o idee trasnita, doar astfel de idei poate avea ea.

O nu! Oare despre ce vorbea? Ma intreb incercand sa imi dau seama despre ce vorbea ea si in acelasi timp realizand, pe ultima suta de metri, ca nu am fost atenta.

– Despre ce? Intreb eu incercand sa las impresia ca par concentrata asupra unui pliant de pe masa goala din cafenea si nu ca as fi departe undeva in lumea mea.

– Vezi! Niciodata nu ma asculti! Nu poti sa fi si tu macar odata atenta?

Se pare ca m-a descoperit. La naiba! A ajuns sa ma cunoasca atat de bine, ca in fata ei nu prea mai pot sa joc teatru. Trebuie sa o calmez pana nu incepe sa ridice tonul mai mult decat ar trebui, totusi nu vreau sa fiu in centrul atentiei, la o ora matinala – desi 11 a.m nu cred ca se mai poate numi „matinala” – si mai ales dintr-un astfel de motiv nesemnificativ. Faptul ca suntem intr-un separeu nu cred ca ne-ar priva ca lumea din jur sa nu auda ce spunem.

– Nu trebuie sa reactionezi asa, incerc eu sa par calma. Ce mai intrebat?

– Daca ti se pare dragut chelnerul. Eu cred ca este si plus de asta trebuie sa iesi cu cineva, nu ar fi corect sa te insele doar Nathaniel, trebuie sa iei si tu initiativa.

– Ai putea sa nu pomenesti de el in sensul asta? Am spus propozitia cu o indiferenta totala, nu imi venea sa cred ca sunt capabila de asa ceva. Ma uimeam pe mine insami.

– Pe bune Emma, nu trebuie sa mai continui asa, incepu ea. Ti-am spus el a trecut mai departe, sau cel putin asa pare. Vrei sa iti repet povestea la nesfarsit? Cum ai sa ajungi daca nu incerci sa faci ceva? Ai uitat prin ce am trecut eu? Ma intreaba ea cat de bland putea. Stiam ca subiectul asta inca o mai doare – nu mult cei drept, nu ca la inceput, dar totusi se simte – asa ca nu inteleg de ce vrea sa isi aminteasca mereu de Alex si de modul in care a inselat-o, si plus de asta nu voiam sa ma gandesc la o eventuala aventura a lui Nate.

-Nu, am spus cuvintele printre dinti.

Si acum imi amintesc cand a venit Ada la mine acasa cu o fata de inmormantare, abia realizand ceea ce facea, si spunandu-mi printre suspine ca la vazut pe Alex cu alta de mana. Imi era greu sa imi dau seama prin ce trecea, stiu ca mie nu mi-ar provoca atat de multa durere o despartire, sau cel putin asa cred. Relatia mea cu Nathaniel s-a racit atat de mult incat m-a facut sa tin mai putin la el. Comoditatea a intervenit atat de mult.. dar asta nu inseamna ca obisnuinta trebuie sa imi dicteze viata, sau ca actiunile mele trebuie sa depinda doar de cat de comfortabil ma simt; insa in cazul meu sunt sigura ca mai exista sentimente.

– Putem sa schimbam subiectul? O intreb afisand o fata de copil mic, nevinovat si inocent, stiind ca si ea isi doreste asta.

– Bine, spuse ea resemnata cu gandul ca inca nu accept realitatea pe care o vede si ea. Oricum tipul chiar e dragut, incepu ea. Nu l-ai analizat inca?

– Nu. Raspund sincer dar indreptandu-mi privirea spre chelner.

– Tu chiar ai probleme. Nu erai asa!

– Stiu, dar nu vreau nimic acum. Si daca iti place atat de mult ar trebui sa incerci tu ceva.

– Sigur nu vrei sa o faci tu? Ideea deja incepea sa ii surada ei, dar imi mai oferi inca o sansa mie, de parca nu stia ca atunci cand vreau ceva obtin.

– Foarte sigura. Am sa te privesc pe tine in actiune.

– Bine ma duc eu. Cum arat? Nervozitatea se citea pe chipul ei, trecuse o vreme decand nu mai facuse asta.

– Superb, ii spun eu afisand un zambet.

– Vorbesc serios, incerca ea sa ma faca sa ii gasesc un defect.

– Si eu la fel. Du-te! Inainte sa pierzi ocazia.

Niciodata nu credea cand ii spuneam cat de bine arata sau daca o avantajeaza ceva, desi baietii faceau coada in spatele ei. Ea se considera urata. Nu inteleg ce putea sa vada urat, sunt sigura ca asta era din cauza lui Alex. Dar chiar si asa o oglinda nu minte si din cate stiu eu ea vede destul de bine. Parul ei blond lung pana la nivelul umerilor, cu bretonul intr-o parte care ii acopera o parte din frunte se potrivea atat de bine cu pielea ei alba si cu ochii verzi, atat de mari incat credeai ca poate sa observe si cea mai mica miscare, ceea ce nu se intampla mereu, iar buzele ei subtiri faceau ca totul sa fie un ansamblu perfect. Nu era vopsita desi multi asta crdeau, nu vroia sa se creada ca e o superficiala. Nu e genu care sa atraga atentia – desi asta se intampla involuntar – sau sa o vezi tot timpul pe tocuri, imbracata elegant, era mai degraba adepta hainelor sport. Ca si mine de altfel, doar ca eu puteam sa suport tocurile mai mult ca ea. Camasa care o avea pe ea ii venea foarte bine, desi nu prea ii placea pentru ca era roz, dar se asorta atat de bine cu blugi negri care se mulau perfect pe coapsele ei. Si se pare ca azi era una din zilele in care purta pantofi, facand-o sa para sexi.

In timp ce gandeam aiurea realizez privirea chelnerului asupra ei, era clar ca e vrajit. Incepeam sa realizez ca e chiar mult mai dragut decat credeam, si ca poate fi etichetat ca „un tip bun”. Tricoul care il avea pe el il facea sa arate asa de bine, albul ii scoate in evidenta pieptul si abdomenul care erau lucrate la sala, sau asa parea. Avea parul scurt de culoarea castanelor, fruntea lata care ii scotea in evidenta ochii de un maro deschis, asa mi se parea mie de la distanta, buzele pline care se curbau intr-un zambet la orice cuvant spus de Ada. Pare ca e destul de matur, in jur de 24 de ani.

Undeva in adancul ochilor puteam sa jur ca vad motivul maturizari sale, nu stiu de ce aveam impresia ca a fost incercat de viata intr-un mod nu foarte placut, asta facandu-l sa uite de adolescenta sa. Poate ca el va reusi sa o aduca pe Ada cu picioarele pe pamant si sa nu mai fie atat de indiferenta la tot ceea ce se intampla in jurul ei.

Brusc atentia mi-a fost distrasa de usa cafenelei care s-a deschis. Curiozitatea ma impingea sa ma uit sa vad cine intra, dar aveam un sentiment nu tocmai placut.

Atunci il vad pe el, pe Nathaniel, intrand – cu toate ca mi-a spus ca e racit si ca nu o sa iasa din casa m-am bucurat ca il vad si ca pare chiar foarte sanatos – . E atat de frumos, parul lui aramiu ravasit in toate directile il face sa arate mai bine ca niciodata, in ochii lui de un albastru precum marea se vedea fericire, dar si o urma de… remuscare? Remusacare? Oare de la ce? Dar intrebarile nu m-au oprit din privit, cu toate ca imi dadeau batai de cap. Purta camasa neagra pe care i-am daruit-o de ziua lui, ii venea atat de bine.

Dar in acel moment fata mi s-a crispat, si am aruncat o privirea spre Ada. Nici ei nu ii venea sa creada ceea ce vedea si pe chipul ei se citea un mare „ti-am spus eu”. Pana atunci nu realizasem ca tinea de mana o alta fata, cred ca Vicky o chema, care bineinteles stia ca Nate are prietena, adica pe mine. Nu imi venea sa cred ca banuielile mele si tot ceea ce a spus Ada s-a adeverit. E drept ca ea pare mai frumoasa ca mine, dar nu credeam ca il poate atrage superficialitatea si oxigenatele. Cel putin asta reprezinta Vicky si nu eram deloc subiectiva.

Inca ma gandeam ce as putea sa fac. Nu stiu cum puteam dar gandeam atat de realist si rece ca si cum nu eram eu in situatia aia, ma simteam capabila de orice. Dar am hotarat sa imi cantaresc posibilitati, care slava domnului erau destule:

1.Puteam sa il sun sa vad ce minciuni imi toarna si sa imi strice toata ziua, dar vroiam sa terimnam cu tot circul asta.

2.Puteam sa il las in pace si rezolvam problema unde sa fim doar noi doi… dar asa bineinteles se va lasa cu “nu e ceea ce pare” .

3.Nu ii zic nimic si incetez brusc orice, la modul nu mai raspund la telefoane, tacere totala. Nici asta nu imi placea, sunt genu care spune ceea ce gandeste si nu se ascunde dupa deget.

4.Ma duc la ei si fac o scena demna de telenovela. Bineinteles ca mi-ar place sa fac o scena de-aia, cu scandal, cu paruieli, sa imi apar teritoriul, numai ca “teritoriul” nu merita, merita doar o lectie, si nici nu vreau sa ma dau in spectacol, drept urmare cred ca aleg ultima solutie.

5.Trebuie sa ma duc sa ii salut (sta-le-ar in gat salutul) si ma intorc sa plec. Asta mi se pare cea mai buna solutie. Asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre masa la care se asezase cei doi.