Capitolul 10 – I don’t dance!

v811Desigur… asa se explica si sentimentul pe care il aveam, de a-l cunoaste… Vazusem filmul! Se pare ca eu eram retardata care nu il cunostea. Si cand ma gandesc ca eu visam la colegul lui de filmari, ca pe el il remarcasem. Nu mi-am dat seama dar priveam in gol, priveam spre un punct in departare pe care nu il vedeam, asta pana sa simt o atingere calda pe mana mea si sa ma trezeasca asupra realitati. Il priveam si nu puteam sa ii spun nimic, eram uimita de situatie si nu stiam cum sa procedez, tot ce puteam sa fac sau ce imi ramanea pe moment era sa il privesc.

– Dansezi? Iar buzele lui se curbara intr-un zambet.

Grozav asta imi mai lipsea sa dansez, acum cand nu imi revenisem din soc si tocmai cu el, cu o vedeta. Ce se facea daca era vazut de paparazzi cu mine? Adica mai mult ca sigur putea sa fie vazut. Chiar daca voia sa fie politicos nu putea sa permita ca reputatia lui sa aiba de suferit. Nu cred ca isi dadea seama – in momentul acela – cat de compromitator putea sa fie totul.

Mana mea deja se modela dupa a lui, vrand sa ramana acolo, ma uitam la el pierduta si cu greu i-am dat drumul. Am plecat incet spre un capat al incaperi mai ferit si fara bubuitul asurzitor al muzici – desi nu cred ca exista asa ceva – . Am facut cativa pasi si m-am uitat in spate sa vad daca ma urmeaza, si spre uimirea mea o facea. Nu stiu in ce parte a incaperi ne aflam, nici nu ma deranjam sa aflu, era mai bine aici, puteam sa discutam fara a necesita o suprasolicitare a plamanilor.

– Nu vrei sa dansezi? Imi puse intrebarea cu o inocenta incredibila, incat credeai ca daca nu o fac o sa il dezamagesc complet si desigur imi era imposibil sa il refuz cand ma privea asa, aproape imposibil. Nu puteam si nici nu voiam sa ii raspund la intrebare – cel putin nu in momentul asta – .

– Nu te cheama Rayan, ci Taylor, si esti vedeta internationala, star de cinema, si … m-ai mintit. Il acuzam de toate lucrurile, dar stiu sigur ca din toate astea de ultimul lucru ii pasa cel mai putin, desi eu voiam contrariul. Poate ca eu eram inca una din miile de fete din viata lui, dar el era cel care imi salvase viata, eroul meu si avea un loc aparte in in mintea mea – inca nu eram sigura ca si in inima -.

Zambetul care acum cateva minute ii acapara toata fata, se transforma treptat intr-un suras abia schitat, iar acum era intristat – bine exageram, poate doar putin dezamagit -.

– Ai aflat! Ma aproba el. Bineinteles ca era adevarat, inca mai aveam speranta ca e doar o gluma proasta, dar se pare ca nu era.

– Normal ca am aflat! Cand aveai de gand sa imi spui?

Stiu ca izbucnirea mea e inoportuna si ca nu am dreptul sa ii cer explicati sau el sa mi le dea, dar nu puteam sa ma abtin sau sa stau intr-un loc, ma invarteam in cerc ca un titirez sperand ca asa o sa imi treaca toata agitatia pe care o simteam in corpul meu.

– Calmeaza-te! Se apropia de mine, iar eu deveneam si mai agitata, dar nu mai885165 puteam sa mai fac nici un pas. El ma apuca de umeri tinandu-ma strans. Asta nu era de ajuns, chiar de loc, dar l-am privit in ochii si am ramas blocata. Probabil el credea ca forta lui, care nu era exercitata la maxim, ma calmase, asa ca el continua sa stea aproape de mine si cu bratele intinse pe umeri mei – nu ca m-ar fi deranjat o astfel de apropiere – . Doar ca nu ma ajuta sa raman concentrata asupra situatiei, ci ma facea sa visez. Nu observa neatentia mea sau faptul ca nu vorbele lui imi acaparau atentia asa ca el continua.

– Aveam de gand sa iti spun in seara asta! Stiam ca e o chestiune de timp pana cand ai sa afli, dar voiam sa afli de la mine. Credeam ca o sa te gasesc suficient de repede ca sa iti spun eu.

Parea sincer, chiar parea. Nu voiam sa mai am incredere in sexul masculin. E adevarat ca la inceput el a facut parte din exceptie, si acum mai face, doar ca speram, sa aiba o explicatie pe masura si foarte credibila.

– Si se presupune ca eu trebuie sa te cred, nu?

Ce proasta sunt! Daca imi spune „nu” , si ma lasa balta? Trebuie sa invat sa ma controlez si sa nu mai vorbeasca gura fara mine.

– Da! Nu te-ai intrebat de unde au prietenele tale invitatia?

– Ba da, dar nu am avut ocazia sa le intreb, am spus soptit incat nu eram sigura daca vocea mea s-a facut auzita in combinatie cu muzica care se auzea.

– Ei bine, eu sunt faptasul, din cauza mea esti in seara asta aici. Stiam ca daca incerc sa-ti spun asta cand ti-ai revenit poate o sa ma crezi un obsedat, si nu voiam sa pleci…

El nu voia sa plec, asimilam cuvintele lui si nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta, ii pasa de mine.

– …adica ai vazut in ce stare erai si putea deveni periculos pentru tine.

Din nou ma inselam, nu ii pasa de mine, doar era ingrijorat, poate asa era firea lui. Pauzele care le facea nu erau constructive pentru mine, ma facea sa interpretez altfel cuvintele lui. Desigur ca ele trebuiau sa fie pentru a-si alege cuvintele mai bine, poate ma considera o retardata mintal si asta era motivul pentru care se comporta asa cu mine. Ma credea scapata de la un spital si poate el voia sa ma duca unde imi era locul, ca sa faca inca o fapta buna. Pentru mine si cei din jur.

– Si cand te-am revazut, nu ti-am spus, nu puteam, deja ma gandisem la surpriza asta si mi se parea modul perfect ca sa ma ierti si pentru pumnul involuntar…

N-o sa ajung sa fiu niciodata realista. Cuvintele mele erau spuse in urma unor impulsuri copilaresti, ca de obicei. El ma salvase, tot el se revansa si acum eu ii faceam o scena fara nici un drept. Cum de mai suporta? Am oftat…

– Scuze! Doar atat pot sa fac sa imi cer scuze!

– Acum ma crezi? Ai incredere in mine? L-am aprobat dand din cap, iar zambetul cu care ma obisnuisem ii aparu pe fata. E bine, acum mergem sa dansam? continua el. Dar se incrunta vazand ca eu nu ma misc si ca nu il urmez.

– Nu am chef sa dansez, l-am luminat eu. Chiar daca nu am nimic mai bun de facut, nu am chef sa dansez. Buna mea dispozitie disparu iar ce imi cerea el nu voiam sa fac. Mi-ar fi placut sa ma stiu iar in bratele lui, dar nu pentru ca el se revansa fata de mine. In momentul asta as fi preferat sa fiu singura acasa in fata televizorului.

Ar fi mai mult decat stanjenitor pentru el si incomod pentru mine sa fim vazuti impreuna. Mai bine ma indepartam de lumina stralucitoare spre care se indrepta el.

– Dar pot sa accept sa imi oferi ceva de baut. Nu voiam sa creada ca motivul ak-mainrefuzului poate fi cauzat de el si plus de asta paparazzi nu puteau sa deduca ceva din asta, era ceva normal sa vezi doua persoane apropiate, putea fi intamplator. Desigur asta daca vrei si tu, eram putin confuza si stanjenita de faptul ca el nu accepta.

– Cu cea mai mare placere, spuse el iar fetele noastre erau acoperite de zambete.

Ne indreptam spre bar si aveam impresia ca mai multe priviri sunt atintite asupra noastra. E incomd sa ai un astfel de sentiment si mai ales sa stii ca privirile pot fi chiar mai multe decat banuiesti. Poate persoanele sunt vedete, dar nu cred ca ele nu stiu ce e aia „barfa” si mai mult ca sigur se intreaba cine sunt eu. O necunoscuta care il acapareaza pe Rayan sau Taylor sau cum il chema pana la urma.

Nu e bine ca suntem aproape, o sa vreau si mai mult. El de ce se apropia? Asta ma ingrijora de fapt, stia ca poate sa fie surprins … si ca prietena lui va afla.

– Ca tot vorbeam de prietena…

– Ai spus ceva? Eram luata prin surprindere nu stiam ca imi scapasem gandurile cu voce tare.

– Nu, si am afisat un zambet sperand ca nu a auzit nimic.

– Am vazut pe cineva, ma duc sa o salut.

Ma asteptam la asta dar uitasem sa imi controlez reactiile. Faptul ca el statea cu ea si pe mine ma lasase singura si ca uitase de mine nu era asa grav cum ma gandeam la inceput. In mod normal as incepe sa caut ceva care sa imi ditraga atentia, dar poate acum ar trebui sa plec. Am oftat…

Robert Pattinson Portrait– Grea e viata nu? M-am uitat inspre locul unde stiam ca se afla Taylor si inca era acolo dansand cu Selena. Vocea de mai devreme ma luase prin surprindere, nu a fost nevoie sa se apropie de mine ca sa-l aud sau el sa ma auda pe mine din cauza melodiei lente, cu un sonoritate mai putin asurzitoare, si pe care te puteai intelege cu persoana respectiva.

L-am privit sceptica. Avea in mana un pahar de whisky pe care il sorbea nu numai din priviri. Parul lui era ravasit si de un armiu superb, iar in ochii verzi te puteai pierde de profunzimea lor. Buzele arcuite intr-un zambet amar imi reaminti de el. Pe el il cunosteam… Robert Pattinson. Nu i-am raspuns la intrebare, nu credeam ca imi este adresata mie.

– Asta e ciudat, se incrunta el. Majoritatea ar face orice ca eu sa le dau atentie. Nu ma cunosti?

– Ba da! I-am raspuns dar nu m-am uitat la el, modestia lui era prea mult pentru mine. Prezenta lui imi amintea din nou ca Taylor era cu Selena, poate ca daca ma aflam in compania lui scapam de o convorbire de complezanta. Eram nehotarata in a-mi lua ceva de baut si a pleca, sau sa imi iau ceva de baut si sa raman. Am cerut ‘vodka sunrise’ si eram pregatita sa ma indrept catre iesire.

– Recunosc, asta e nou, continua el. Majoritatea sar pe mine nu fug.

– Eu sunt exceptia. Nu ma uitam la el, ci la Taylor, la faptul ca era acaparat de atat de multa bucurie. M-am indreptat catre lift, plecatul si ajunsul acasa cat mai repede aveau sa ma lumineze mai bine in atmosfera obisnuita de mine. Eram in lift si asteptam ca usile sa se inchida, am inchis ochii si am lasat capul pe spate, iar liftul incepu se se miste, dar nu pentru mult timp. O oprire brusca si o injuratura scapata printre dinti, dar neintelesa ma facu sa tresar si sa raman speriata.

Anunțuri

13 răspunsuri to “Capitolul 10 – I don’t dance!”

  1. deci cu cn o sa se cupleze cu rob sau tylor eu cred k cu rob :P:P:P

  2. SUPPER……… wooow deci chiar m`ai lasat masca:X:X:XX:….abea astept urmatorul capitol……..sa nu te opresti din scris te rog te rog terog….bine?
    ;))
    kizzu`:*

  3. hmmm………… io as vrea cu rob…. da asa la inceput sa fie mai indiferenta un pic sa`l raneasca in orgoliu si dupa aceea pac! pac!……….fabulez…….e starea mea zilnica;))… pupici …. sa scrii repede…

  4. Sincer nu stiu cu cine o sa ramana, dar sunt sigura ca in lift era Robert. El trebuie sa fie sau sunt eu nebuna. Oricum ador cum scri. Te descurci minunat! Imi place foarte mult:X:X

  5. da…melisa eu cred ca il lift era taylor care voia sa o opreasca sa nu plece si oricum ar fi astept capitolul urmator sa vad cum este in final si adooooooor ficulasta,e minunat si autoarea e minunata ca scrie acest fic 😡 :-*

  6. e frumos :X. si devine din ce in ce mai interesant :).
    bravo :*

  7. superb si imi place ca a aparut si Rob:X
    sper ca in lift sa fie Rob …dar asta voi afla in urmatorul capitol pe care ma apuc sa-l citesc acum:D
    pupici:-*

  8. deci.cu cn o sa ramana?ca eu nu ma pot hotara cn ar fi mai bun…
    ehhh
    lasa vad eu!!!!!!!!!

  9. wow o intorsatura interesanta ….de abia astept sa vad ce o sa se mai intample ….ador felul in care scri :*

  10. Vai, Rob, ia asta! :)) Ce soc pentru el. Saracul. :))
    Deci Taylor e tot cu Selena, atunci ramane Robbbbb. 😡
    Oare el a blocat liftul? :)) Si a mai si injurat. 😛 :))
    Extraordinar. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: