Capitolul 11 – Wrong

tb_150_0901_1_744435Ce cauta el aici? Aceeasi directie cu mine nu avea. Si cum naiba am putut sa uit ca liftul e defect?

– La naiba!

– Poti sa o mai spui odata! Cuvintele i-au iesit printre dinti si era atat de incruntat, adevarul era ca arata superb exact cum auzisem.

– Ce cauti tu aici?

– Te urmaream pe tine. Ma gandeam ca poate esti reporter sau ceva de genu, la mai stiu eu ce revista de scandal. Din ce am spus eu acolo, puteai sa gasesti ceva care sa ma compromita.

Am izbucnit in ras. Daca era asa trebuia sa ii dau mai multa atentie si sa aflu mai multe. E destul de ametit, consumase o cantitate prea mare de alcool, asa ca puteam scoate multe de la el. Asta e! Poate imi spune ceva de Taylor. Dar pana sa profit de situatie mai bine o sun pe Ada sa ma scoata de aici. Nu sunt o fana infocata a spatiilor inchise.

– Ce crezi ca faci? Intrebarea lui a fost pusa in momentul in care mi-am scos mobilul.

– Aaaa…dau un telefon? Ca sa ne scoata cineva de aici?

Doar nu voia sa ramana aici pentru totdeauna, cel putin eu nu aveam de gand. Nici nu am apucat sa formez numarul Adei ca telefonul deja era pe jos.

– Ce crezi ca faci tu? M-am rastit catre el.

– Nu e bine sa iesim acum. Il priveam cu furie, dar mi-am ridicat o spranceana in semn de intrebare si el continua. Daca iesim acum o sa ajungem pe prima pagina de scandal.

O, nu! Asta nu voiam. Doar am stat aproape toata seara departe de Taylor ca sa nu apar in asa ceva si nici un caz nu voiam sa mi se intample cu Pattinson.

Nu intelegeam de ce l-ar deranja pe el, reputatia lui este una de mare cuceritor, care schimba fetele saptamanal sau chiar mai des, avand la fiecare deget cate o potentiala iubita – deformam putin realitatea, poate putin mai mult, dar nu eram prea departe de adevar – . Dar nu ar parea genu care macar sa se rusineze din cauza asta, dimpotriva, as crede ca ar fi chiar foarte mandru de calitatile sale de amant si poate cauta sa le dezvolte continuu. Sincer pana acum nu intelegeam de ce toate fetele ii cad la picioare, dar acum ca il vad in carne si oase incep sa le dau dreptate, intr-o oarecare masura.

Intre timp el isi scoase pachetul de tigari. La naiba! Asta chiar nu era bine. A trecut doar doua luni de cand am incercat sa ma las de afurisitele de tigari. O sa ma apuce iar pofetele daca el are de gand sa o aprinda aici.

– N-o aprinde!

– Nu cred ca poti sa imi impui asta. Am nevoie de ea, ca sa ma calmez.Smoker

– Te inteleg, dar de curand eu am renuntat la ele, si nu vreau sa revin asupra lor. Dar se pare ca lui nu ii pasa de parerea mea, ma ignora complet si se apuca sa traga cu pofta din blestemata de tigara. Fumul ei atat de familiar si uitat undeva in mintea mea, imi acaparau narile cu mirosul binecunoscut de mine.

Pana acum doua luni alegeam varianta cea mai usoara, si anume sa continui sa simt placerea provocata de ele, sa depind de asa ceva decat sa simt dorinta de a vrea inca si inca una, preferam sa fug de orice care deranjeaza. Pana cand mi-am dat seama ca viata nu se rezuma doar la asta si ca pot continua fara. Vointa mea a fost supusa la mari incercari si am reusit sa trec peste … pana acum.

Din pacate nu exista nici o conexiune din ce e bine sa faci si din ceea ce faci. Sau unde ar trebui sa fiu si unde sunt acum. Daca as fi avut putina minte si nu as mai actiona sub influenta impulsurilor sau as incerca sa gandesc ceva mai mult, poate nu as fi aici, acum, cu el.

lift_vechiPot sa rezist, pot sa rezist… La dracu! Cum sa rezist cand toata incaperea – daca cutia asta de metal se poate numi asa – este acaparata de mirosul stupid de nicotina? Cum sa rezist cand aerul este infectat? Iar acum el, un necunoscut total de catre mine, ma face sa ma gandesc la vremurile in care eram dominata de un asemenea viciu … si ma face sa imi doresc pentru ultima oara sa mai simt acea senzatie, senzatie detestabila pana acum, o senzatie pe care o sa o vreau din ce in ce mai mult si mai des.

Mi-am indreptat mana tremuranda catre pachetul lui si i-am luat o tigara, stiam ca mai tarziu o sa regret ceea ce urma sa fac, dar nu mai aveam control, practic eram controlata de dorinta. Ma asteptam sa zica ceva sau sa imi reproseze dar nu a facut-o, pur si simplu se uita la mine cu compasiune si mi-a aprins tigara. Am tras din ea cu pofta si m-am lasat jos pe podeaua liftului cu capul pe spate, incercand sa nu ma gandesc prea mult la greseala pe care o faceam. Felul in care imi tineam degetele, modul in care incercam sa tin tigara imi provoca greata, greata de mine insami, de faptul ca sunt un om capabil de a trece peste anumite limite, de faptul ca ma pot lasa purtata de dorinte atat de usor.

Ma calmasem partial, dar noi valuri de furie ma cuprindeau, o parte erau cauzate de Robert, el era de vina pentru ce facusem, si cealalta parte pe mine insami, pe memoria mea si pe actiunile mele necugetate. Am inchis ochii sperand ca asa nu o sa incerc o noua tigara. Fara sa imi dau seama am fost purtata intr-un somn foarte adanc, nu pot sa estimez timpul in care am stat asa, dar pozitia nu a fost buna, fiecare particica din corpul meu ma durea si nu stiam cat de echilibrata pot sa fiu. Mana rece a colegului meu de lift ma facu sa revin in simturi si sa imi aminteasca unde sunt.

– E timpul sa plecam, in cateva minute o sa iesim, ma informa el din nou si isi intinse mana catre mine ca sa ma ridice. Vocea lui era rece si plina de indiferenta, parca purta o masca si nu ma lasa sa patrund sau sa il cunosc. In alta situatie as fi refuzat categoric aceea mana, dar acum eram nesigura de stabilitatea picioarelor mele.

Gustul tigari inca se mai simte pe limba mea, sper sa nu revin la obiceiurile LIGHTED+WINDOW+4+WEBvechi, asta mi-ar mai lipsi. Usa se deschise, iar Robert pleca fara sa arunce macar o privire inapoi. Cu greu am iesit din lift, eram obosita, iar presupusul somn din lift a fost mai degraba o tortura. Afara era lumina, o fereastra din capatul holului era puternic luminata de un soare de toamna, in razele lui se vedeau firicelele de praf cum se ridicau si dansau intr-un joc stiut de ele, probabil.

In jurul meu era pustiu, singura fiinta care imi tinuse companie pana acum disparuse fara urma. Voiam macar sa intalnesc persoana care a deschis usa, sa ii multumesc pentru faptul ca nu ne-a lasat acolo, dar la fel ca si Robert a disparut. La naiba, nu aveam ciuma sau alta boala contagioasa ca sa se fereasca in halul asta de mine, puteau macar sa ma anunte sau sa imi zica ceva. Nici macar nu aveam pe cine sa anunt, de fapt nu aveam cu ce, iar „domnul vedeta” nu a avut macar bunul simt sa imi imprumute mobilul lui.

– Ai de gand sa vi anul asta? Vocea lui se auzea de jos, din capatul scarilor. Se pare ca nu era asa cum credeam eu, ca nu avea doar fite de super star, ci si sentimente ca fiecare om. Am coborat scarile cu grija, abia atunci realizand ca rochia mea era in cea mai proasta forma, era mult prea sifonata si putin arsa din cauza tigari. Ada o sa ma omoare, i-am distrus „o opera de arta” asa cum o numea ea.

lovers-in-a-trainstation– Se pare ca si tu aterizezi in bratele mele pana la urma. Surasul lui era minunat, dar nu era asa cum a spus el. Doar din cauza ca am fost neatenta si ca scarile nu erau atat de late pe cat ar trebui ca eu sa nu ma mai impiedic, nu inseamna ca am ajuns in bratele lui in mod intentionat. Atata aroganta ma facea sa imi doresc si mai mult patul meu de acasa si sa ajung cat mai repede.

– Mai degraba te-as numi un stalp de sustinere, dar acum pot sa ma tin pe picioare. Nici eu nu ma credeam si nici macar nu eram sigura de asta, dar trebuia sa imi pastrez ego-ul. Sa stii ca trebuie sa gasesti o metoda sa ajung si eu acasa in siguranta, aseara aveam cum sa o fac, aveam un telefon la indemana, dar acum nu mai am, si i-am aruncat o privire mustratoare pe care sunt sigura ca nu o baga in seama.

– Eu o sa plec, sunt asteptat, iar la aproximativ cinci minute o sa vina un taxiu, asa ca o sa ajungi in siguranta, sau cel putin asa sper. Nu vreau sa te am pe constiinta.

– Asta e ceva nou. Ai constiinta?

Stiu ca nu era un moment bun sa fac remarci ironice, dar nu ma puteam abtine. Si pe deasupra din cauza tigarii lui n-am putut sa ma concentrez ca sa aflu ceva despre Taylor. Nici macar nu observase ca incercam sa il necajesc, in schimb isi aprinse o noua tigara si isi intinse pachetul in spre mine. Eram ezitanta, dar nu l-am lasat sa stea prea mult cu mana intinsa. Eram concentrata sa aprind tigara, iar cand sa ii dau pachetul si bricheta, el nu mai era, disparuse… din nou si pentru totdeauna.

Asteptam in fata localui sa vina taxiul promis de catre el. Timpul trecea atat criza-forteaza-operatorii-de-taxi-sa-ieftineasca-tarifele-de-calatoriede incet, ca incepeam sa imi pierd rabdarea, incepusem sa imi pierd speranta, dar el veni. Cu toate ca taximetristul se uita intr-un mod ciudat la mine, probabil din cauza felului in care aratam, nu a comentat nimic in legatura cu tinuta mea. Incepeam sa urasc oglindele retrovizoare, doar atunci am putut sa vad ce era in capul meu, felul in care arata parul meu cu siguranta niste vrabiute l-ar putea considera un cuib perfect.

– Domnisoara?! Unde mergem?

– 1037 S Flower. Trebuia sa ajung acasa sa scap de hainele incomode, de mirosul de tigari si de toata oboseala care punea stapanire pe mintea mea.

21 răspunsuri to “Capitolul 11 – Wrong”

  1. dragutt chiar sunt foarte curioasa cu cine ramane pana la urma:P….:x iti ador ficul

  2. astept urmatorul capitol:X:X:X

  3. sunt curioasa cu cine ramane pana la urma 😀

  4. super super!!!!!!super!!!!!!! super!!!!!!!……….mai ce fac tigarile din om………deci ti`am zis ca e super!!!!!!!!!! pentru ca e!!!!!!!!….imi place ca esti toot mai rapida:*:*:*:*

  5. foaret frumos sunt curioasa cu cine ramane deci capitolele urmatoare:)

  6. Superb capitolul! Stiam eu ca in lift era Rob. Oricum este super ceia ce scri. Deabea astept continuarea ca sa vad ce se intampla:X

  7. wow….credeam ca e tay cel din lift dar oricum e suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuper ficul tau il ador. si abia astept capitolele urmatoare sa vad cu cine va ramane :x:x:x:x:x

  8. rob’s obsession for cigarettes :)). sper sa nu ajunga sa ma tenteze si pe mn in curand :)) la cat ma atrage imaginea cu el fumand.

    great chapter:*. great job:X . kiss you.

  9. Krisz crede-ma ca nu o sa ai scapare. Si pe mine ma atrag extrem de mult pozele cu el fumand si uite acum sunt si eu o fumatoare. N-am rezistat si am incercat si eu si acum este un obicei zilnic. Crede-ma ca nu o sa ai scapare daca te atrag pozele cu el fumand:))

  10. Sper si eu. Macar tu sa rezisti. Crede-ma ca o sa te simti vinovata daca o sa incepi sa fumezi. Nu-i un sentiment super, dar macar eu cand fumez ma destresez si ma simt mai in lumea mea. Care crede-ma ca ii o lume diferita de lumea in care traiesc persoanele din jurul meu. Macar cu atat sa ma ajute.

  11. Superb.Abia astpt celelate capitolele!!:X:X

  12. love it:X:X:*:*

  13. da si cum ziceam in lift era Rob:X:D

  14. ce super!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  15. super tare !!! de abia astept sa vad ce se mai intampla . Felicitari pentru acest fic minunat ! :*

  16. fetelor nu va apucati fumat :))

    tempting :>:))

  17. Cam ingamfat Rob asta… 😐
    Taylor nu e asa.
    Sa inteleg ca tu esti Team Jacob? 😛
    Oricum, minunat. 😡

    • hey Deny>:D…si ai comentat aproape la fiecare capitol:))…eu nu as avea rabdare sa comentez la fiecare nu stiu cum de o ai tu :))
      cat despre Team…sa zicem ca sunt Team amandoi:)). Si Rob si Taylor mi se par la fel de draguti:x

    • oh…si spor la citit in continuare…sper sa-ti placa sfarsitul 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: