Capitolul 12 – Addicted

Ma aflam la cafenea. As fi ramas acasa, patul parea mai mult decat primitor si as fi vrut sa raman sa dorm, eram foarte obosita iar muschii corpului meu ma dureau din cauza pozitiei in care ramasesm noaptea trecuta. Dar trebuia sa imi ocup mintea cu ceva, daca ramaneam in casa cu pachetul lui Pattinson in apropiere nu era bine, nu era bine pentru mine, mai ales ca nu ma induram sa il arunc. Faptul ca incepusem din nou sa fumez, sa simt gustul lor nu ma ajuta sa stau acum departe de ele. Aveam sa ma adancesc intr-un haos diform, aveam sa fiu din nou bolnava, dar teafara in preajma lor. In singuratate stiam ca urmeaza sa ma prabusesc sub povara grea a patimii pentru tigari, o patima care putea fi infranta dar cu care nu mai luptam. Imi trebuia un stimul care sa ma aduca pe calea cea buna, dar asta lipsea cu desavarsire, iar viata mea nu mi se parea asa de interesanta ca sa conteze prea mult. Fie ca traiam sau nu credeam ca e acelasi lucru. Pentru toata lumea.

– De ce naiba ai plecat aseara fara sa ma anunti? Ada deja incepuse cu intrebarile facandu-ma sa imi pierd sirul gandurilor si sa ma concentrez asupra ei.

– Poti sa reduci volumul tipetelor? Ma doare cumplit capul, si sincer ultimul lucru pe care il vreau e sa tipi tu continuu.

– Macar raspunde-mi la intrebare. Si sper ca intr-o viata viitoare ai de gand sa raspunzi la cutia aia de metal cu butoane, care se numeste telefon.

Trebuie cantarita balanta sa-i spun adevarul sau sa nu i-l spun. Era putin incredibila varianta ca mi-am petrecut noaptea intr-un lift cu Robert Pattinson, dar altceva mai bun nu aveam.

– Am vrut sa plec si nu stiu din ce motiv tampit n-am ales sa cobor scarile asa ca m-am dus la lift, uitasem ca e stricat, si Robert Pattison m-a urmat, credea ca sunt un reporter, si am ramas amandoi blocati in lift. Cand am vrut sa te anunt el a dat de toti pereti cu telefonul, a zis ca nu e un moment potrivit. Multumita? Ramasesm fara aer am spus totul cu o singura suflare, asa ca nu stiu exact ce a putut sa inteleaga.

Si-a dat ochii peste cap semn ca deja incepe sa se enerveze.

– Reporter? Numai fata de reporter nu ai tu! Stii ca daca nu vrei sa imi spui adevarul nu trebuie sa inventezi. Si eu gaseam ceva mult mai credibil decat asta.

Exact cum ma gandeam ii spun adevarul si nu ma crede.

– Tot nu mi-ai spus de ce ai disparut asa devreme. Mi-a spus Taylor ca pur si simplu nu te-a mai vazut, ai disparut din raza lui vizuala. Deci…de ce ai plecat?

Taylor? Adica ea stia ca il cheama Taylor? Si daca imi aduc bine aminte el i-a dat invitatia. Ea si Alyssa stiau mai multe decat mine, dar nu mi-au spus si in caz ca mai stiu nu imi spun. M-am incordat dar aveam sa cer explicatii cand era si el de fata. Am scos un oftat printre dintii si am inceput.

– Nu credeam ca dupa perioada cu Nate…

– La naiba, Em! Nu schimba subiectul. Nathaniel nu are nici o legatura in discutia asta.

– Poti sa ai putina rabdare si sa ma lasi sa iti explic din moment ce esti atat de doritoare?

– Bine. S-a asezat pe scaun cu mainile incrucisate si putin sceptica nevazand unde voiam eu sa ajung.

– Dupa tot ce s-a intamplat cu Nate nu credeam ca o sa ajung, cel putin nu atat de repede, sa simt ceva pentru cineva. Ada deja isi marise ochii, de data asta daindu-si seama unde voiam sa ajung, asa ca am continuat. Taylor e mai mult decat ok, felul in care vorbeste si se uita la mine ma face sa ma topesc si sa ma gandesc la el intr-un mod diferit.

– Recunosc ca la asta nu ma asteptam, dar tot nu vad legatura cu motivul plecarii tale.

– E foarte simplu. Cum crezi ca imi pica cand eu il vedeam cu Selena?

– E cu Selena? Mai uimita de atat nu cred ca putea sa fie. E clar ca aflase multe pentru o singura zi.

– Da e cu Selena. M-am strambat putin cand i-am spus numele si se simtea in vocea mea o oarecare invidie asupra ei, dar trebuia sa ma conformez situatiei, din pacate.

– E cu Selena, e cu Selena…

– Poti sa nu mai repeti asta? Ma enerva si o facea intentionat…

– E cu Selena, e cu Selena…

– Si ce daca e cu ea? adica asta e! Macar nu mai repeta atata.

– E cu Selena deci asta inseamna ca nu poate sa fie cu tine, ca nu e cu tine!

– Ai descoperit a opta minune a lumii! Crede-ma de asta mi-am dat si eu seama.

– Si stii de ce e cu Selena? Pentru ca tu nu ai curajul sa ii spui ce simti, poate daca i-ai spune nu ai mai sta acum sa te plangi in fata mea.

Asta era o posibilitate imposibila pentru mine, cert e ca Ada stia sa ma scoata din sarite.

– Adica ma faci lasa?

– Recunoaste ca tie frica.

-Mai bine plec…

– Vezi avem si noi o discutie onesta si primul lucru pe care tu il faci e sa abandonezi. Stii ca bucuria nu trebuie amanata!

Avea dreptate dar nu puteam sa recunosc in fata ei asta, daca o stiam doar eu parca era mai putin dramatic. Dar n-am putut sa uit pentru mult timp, nici macar nu am ajuns sa ies de acolo. Deja ma trezisem in bratele lui Taylor.

– Hei, ce-i cu graba asta? Unde arde? Din nou pe fata lui domina doar un zambet mare, cald, asta putea sa fiu un semn ca nu a auzit nimic din gelozia mea marturisita Adei. Un semn relativ bun.

Era atat de cald si bine in bratele lui, voiam sa raman acolo pentru totdeauna, mirosul lui sa ma acapareze si sa ma faca sa uit de tot si toate. Oricat as incerca nu cred ca puteam sa il ignor pe el sau orice altceva care facea parte din el. La orice prezenta, privire, zambet, atingere, vorba, respiratie – lista era destul de lunga – inima mea o lua razna. In acele momente era complet revoltata impotriva ratiunii mele. Putin ametita – dar asta nu era din cauza lui, pur si simplu imi era foame, sau poate doar incercam sa ma conving ca nu are un asemenea efect asupra mea – am ridicat fata din pieptul lui si am plecat. Plecatul meu semana mai mult a alergat decat mers, sper ca asta nu au observat.

***

Eram acasa de ore bune, si incercam sa imi gasesc o pozitie confortabila dar nimic nu ma multumea, chiar daca hainele mele erau destul de comode. Erau un cadou de la mama, intotdeauna cand le purtam ma facea sa ma simt mai aproape de ea.

Era soare afara dar parea desenat si pus pe cer doar de forma, temperatura era destul de scazuta si o persoana sanatoasa nu ar fi purtat un maieu si pantaloni scurti, dar mie nu imi pasa de persoanele sanatoase.

Incercam sa ma gandesc la diferite lucruri sau sa imi gasesc o ocupatie dar nimic nu functiona, parca afurisitele de tigari strigau continuu ca sa imi aminteasca de ele. Am incercat sa ma abtin, dar vointa mea era slaba, asa ca le-am luat dupa masa din sufragerie impreuna cu o scrumiera si am ramas in pat pentru restul serii. In lumina unui apus de soare priveam fascinata asupra formelor ideale care nasteau din dansul fumului.

Incercarea de a renunta la ele era o tortura, dar una si mai mare era o iubire neimpartasita. O iubire care putea fi un fum, care aparea imediat ce focul e aprins dar momentul disparitiei putea fi imposibil de ghicit. In schimb crestea din suspine si ganduri neimpartasite, desigur, daca era impartasita putea fi un izvor de armonie, dar ale mele erau un val clocotitor de mare ce ameninta sa se sparga de o stanca in orice moment si nu avea sa fie bland, cu siguranta. De-a dreptul sminteala inteleapta.

Nu credeam ca dragostea se poate aprinde atunci cand te astepti mai putin. Insa incepeam sa imi dau seama ca dupa un anumit timp realitatea cruda te face sa percepi diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet. Iar a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta a unei fericirii. Eram obligata de faptul concret si neinduplecator al realitati inexorabile, sa privesc fara ochelarii mei roz si sa concretizez ca zambetele sau privirile nu sunt promisiuni pentru ceva mai bun sau mai mult de atat, sa inteleg ca anumite gesturi sau vorbe nu trebuie vazute acolo unde nu sunt. Asa ca acum incerc sa ma conving ca pot sa accept caderea din lumea mea cu capul sus si ochii larg deschisi. Incerc sa nu mai pun pret prea mult pe cuvinte.

Intunericul cuprinsese camera fara sa imi dau seama. Ochii mei nu puteau deslusi prea multe, ci doar forma mobilei, care stiam cum e pozitionata. Singura lumina era facuta de tigara aprinsa. A cata? Nici eu nu stiu. Cufundata si purtata de ganduri am pierdut numaratoarea, cert e ca pachetul se simtea foarte usor, aproape gol.

Tiuitul din capul meu se auzea fara oprire. Atat de rau ajunsesem? La naiba era soneria! Realizarea mea mai mult ma baga in sperietii putea sa fie Ada sau Alyssa, dar banuiesc ca asta poate sa fie un moment la fel de bun ca oricare altul sa afle ca am revenit la vechile obiceiuri.

– Intra! E deschis! Ar trebui sa ii fac o cheie pe care sa o poarte la gat, poate asa nu o mai uita.

Pasi marunti si timizi care se aud nu cred ca sunt ai lor, ci mai degraba ai unei persoane total straine de locul asta. O cazatura, un zgomot strident, scurt si intens imi confirma banuielile. Treptat incep sa deslusesc o silueta de barbat. Speriata sting tigara cu repeziciune, iau cel mai apropiat obiect in mana si arunc catre silueta care incepea sa se evidentieze, prinzand contur pe masura ce se apropia de pat. Arunc cu toata forta mea minuscula, iar tot ce se aude e contactul obiectului, care era o vaza, cu o parte a tipului, iar apoi cu podeaua.

Ma ridic incet si ma indrept catre intrerupator pentru a-mi admira fapta sau pentru a suporta consecintele. In afara de cioburile imprastiate in fiecare coltisor si parte a camerei, care probabil nu erau facute praf din cauza contactului cu presupusul necunoscut, il observ si pe el. Cu incetinitorul si o oarecare precautie sa nu se taie in dezastrul realizat de mine sau pentru a se feri de un nou contact cu impulsivitatea mea, se ridica si atunci realizez ca strainul nu era strain. Uimirea ma lasa fara cuvinte, nu stiam ce cauta el aici, dar in momentul cand imi simt vocea la un nivel acceptabil de percepere nu pot decat sa rostesc:

– Ce cauti tu aici?!

18 răspunsuri to “Capitolul 12 – Addicted”

  1. Trebuie sa fie Taylor sau Robert. Acum nu stiu, dar indiferent care este mie imi convine. Imi place! Foarte mult! Cam cand vei pune urmatorul capitol? Sunt putin curioasa:X

    • Nu pot sa spun exact in cat timp, scoala imi ocupa destul… dar o sa incerc sa il pun cat mai repede.
      ma bucur ca iti place:):*

  2. …hmm:-?…eu vreau sa fie rob:> :)))

  3. sunt sigura k e rob!!!

  4. wooow fata ce capitol stupefiant ai pussss….e asa dulce-amar…..ca te lasa sa te topesti ca untul…….:X:XX::X:X sunt asa curioasa:X.. eu sper sa fie rob adica sunt cam 75% sigura ca e el … cu taylor nu ar vorbi asa……… dar nu se stie:X:X:X:…….. esti talentata la formarea de metafore inedite mai ales ceea cu ochelarii roz a fost dementiala……… pupici astept cu nerabdare urmatorul paitol.*:*:*:

  5. capitol….;)) graba strica treaba … vai vai ….pupaaa:*::*

  6. I vote for Rob :)). Adica ca el e.

  7. Si eu votez pentru Rob, desi cred ca-i Taylor pentru ca probabil Ada i-a spus ca ea este indragostita de el. Si el vrea sa vorbeasca cu ea, dar tot vreau sa fie Rob si sa ramana cu el. Taylor se potriveste cu Selena si el este cam mic pentru ea. Deci I vot for Rob:X

  8. farte frumos…deabea astept uematoarele capitole…

  9. E Rob sigur :>:P. Abia astept urmaturul capitol.

  10. ceva imi spune k e Taylor…..dar snt m sigura k e Robert;)):X:X abea astept urmatorul capitol:X

  11. eu vreau sa fie Rob:X:D

  12. cred k sunt io ala:P:P:P

  13. ori rob ori taylor…ahhhh..cn o fi?????
    super frumosssssssss!!!!!!!!!

  14. OMG oare cn e ? :d

  15. Robertttt?? Eu cred ca e el. Defapt, sunt sigura. 😡 Si am adorat ce ai scris mai sus. 😡
    Poate a venit dupa tigari. :))
    Dar de unde stie unde sta?!
    Daca e Robert… 😡 Sau Taylor. 😡
    Dar daca e Nathaniel?!
    Uff, sublim. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: