Capitolul 15 – With friends like these…

Se pare ca cei doi au avut o seara cu batai de cap. Cu siguranta ei vor ca relatia sa ramana in secret. Dar noi nu va putem priva de asa ceva. Robert Pattinson nu mai este singur, si-a gasit jumatatea fetelor, asa ca nu mai suferiti dupa el! Cel putin atata timp cat va dura relatia lor. Nu se stie daca va rezista mai mult decat celelalte!

La dracu! Cum de au ajuns sa faca asemenea poze?

Cei doi nu au plecat impreuna, ci separat. La cateva minute diferenta fata de Rob o vedem si pe ea plecand cu un taxiu. Fata noastra stie sa se distreze! Iar pozele arata ca au avut parte de foarte multa actiune!

Erau pozele din dimineata aceea tampita. Poze din care puteai sa crezi tot ceea ce vedeai. Mai ales daca se uitau la poza mea. Halul in care arata parul si rochia faceau cat o mie de cuvinte si multe alte poze. Cu toate prostiile lor imi vor distruge viata!

– Masina asta nu poate sa mearga mai repede?

Vocea mea suna atat de stinsa, ca nu stiam daca s-a auzit macar un sunet din ceea ce am spus.

– Daca ai privi in fata ai vedea ca e prea aglomerat si nu am cum sa trec peste ele.

Imi desfac centura si intind mana ca sa deschid portiera. Voiam sa fug, sa ma ascund si sa raman intr-un colt. Sa astept sa treaca totul, sa fie la fel de trecator ca o ploaie de vara. Dar era mai rau. Poate ca un uragan, trecea la fel de repede dar ce lasa in urma nu era deloc placut.

– Ce crezi ca faci nebuno?!

Toata energia care disparuse revine in corpul meu cu noi valuri proaspete. Eram sigura ca acum pot vorbi si actiona la fel de bine cum auzeam.

– Ce ti se pare?

– Doar nu ai de gand sa iesi, nu?

– Si de ce nu?

– Daca cineva te recunoaste, te vor manca de vie! Asta vrei?

E o zi ploioasa si mohorata nu se presupune ca lumea trebuie sa stea in casa? Se pare ca nu. Trotuarele erau la fel ca si strazile parca toti voiau sa ajute la a imi face ziua imposibila. Singura parte buna era ca nu sunt paranoica. Sau nu asa mult cum incepusem sa cred. Poate ca aia din localul acela se holbau asa la mine pentru un simplu fapt: incercau sa vada daca eu sunt tipa care „la cucerit pe Robert” sau se intrebau ce dracu a vazut la mine. Varianta a doua era mult mai credibila.

– Acum poti sa cobori … asta in caz ca nu te-ai atasat asa mult de interiorul masini.

Am ridicat o spranceana in semn de intrebare. Nu stiam la ce se refera. Acum cateva secunde nu ma lasa sa ies, de ce m-ar lasa acum?

– Am ajuns!

– …?!

– Am ajuns la cafenea. Ben vrea sa discute cu tine. Doar nu o sa stai toata ziua aici? sau inchisa in casa? O sa le dai ziaristilor un motiv sa creada ca te ascunzi.

– La naiba cu toti, Ada! Asta vreau sa fac sa ma ascund. Si sincer crezi ca imi pasa ce cred ei? Ei bine…afla ca nu ma intereseaza catu-si de putin de parerea lor! Eu ma gandesc doar la aspectul ca viata mea tocmai a fost distrusa si urmeaza sa fie groaznica, un calvar, mai rau ca in iad. Sincer l-as accepta pe Hades cu zambetul pe buze daca m-ar scapa de toata situatia asta.

– Poate nu e asa de rau pe cat crezi, sau mai bine zis pe cat de dramatic incerci tu sa faci toata situatia asta sa para.

– Si ce propui sa fac? Sa ma pregatesc sa devin centrul atentiei al revistelor de scandal? Gata stiu… o sa devin un fel de super erou al celor calomniati ceva in genu: „hey lume sunt tipa de umbla cu Pattinson si vrea sa il salveze. Asa ca nu ma cunoasteti, ca trebuie sa umblu cu o punga de carton in cap, sa nu ma recunoasca paparazzi.” Asa suna cool, nu?

– Inceteaza Emma! Si incearca sa aduci si tu putina maturitate in actiunile tale!

Poate avea dreptate. Dar cu toate ca avea un ton bland si incerca sa ma faca sa vad si partea cealalta a paharului, sentimentul de anxietate nu ma lasa. Starea patalogica de neliniste ma bantuia continuu.

– … mie mi se pare iremediabila situatia…

Nu voiam sa ies, dar trebuia sa o fac. Macar prietenilor sa le explic cum stateau lucrurile. Si faptul ca trebuie sa ma creada pe mine si nu cateva randuri dintr-o revista. Daca Ada a crezut toate prostiile alea, nici ceilalti nu erau mai prejos. Dupa ce termin cu ei, trebuie sa il linistesc pe tata. Incerc sa aman inevitabilul in speranta ca nu rasfoieste asa ceva, dar nu ma pot increde in asta.

Cu pasi mici si timizi ma indrept spre usa care era deschisa…pentru mine. Incerc sa imi fac loc printre baltile formate de apa si cu succes reusesc sa le ocolesc fara sa fac cunostinta cu ele. Cred ca Ada doar le-a spus esentialul: ca nu e adevarat. Eu trebuia sa continui detaliile.

Cu o oarecare sfiala si neincredere rostesc un „hei!” incercand sa alatur si un zambet care nu imi iese decat un suras abia perceptibil. Alyssa ma priveste cu compatimire – ceea ce uram – pe cand Ben cu o atitudine superioara de parca mi-ar spune „stiam eu!”. Si eu stiam ca voiam sa incerc un pumn in fata lui, asa scapam si eu de toata energia asta negativa si nefasta.

– Unde este toata lumea?

– Toata lumea fiind cine? Paparazzi?

Asta e lovitura sub centura. Daca asta vrea, asta o sa primeasca.

– Este inchis! Ben a hotarat ca e mai bine asa decat sa fii in prezenta strainilor holbandu-se la tine.

Ma lamureste Ada, cu toate ca Ben ii arunca flacari din privirii. Ma asez la o masa si incep sa vorbesc uitandu-ma la mainile mele.

– Nu trebuie sa spun aceiasi poveste la nesfarsit, daca vreti sa stiti detali o intrebati pe Ada. Vreau doar sa ma credeti, nu e adevarat ce scrie acolo.

– Ai putea sa vorbesti clar si sa incetezi cu mormaiala? Nu se intelege mare lucru!

Il cautam pe Ben cu privirea, disparuse din fata mea si se afla intr-un colt al incaperii, neluminat. Nu ii puteam vedea fata, dar aveam impresia ca era incordat, toti muschii lui erau contractati. Ii pregateam un raspuns la fel de acid, dar am vazut ca furia aia nu era pentru mine. I-am urmarit privirea vrand sa vad cine avea ghinionul sa vrea sa fie omorat de Ben.

Instantaneu tot corpul imi ingheata. Privirea lui trista aproape ca imi sfasie inima. Zambetul lui care pana acum domina nu mai era. Ochii lui sacanteiau de putina furie. Nu mai intelegeam nimic. Ce cauta el aici? Acum?

– Ce cauta el aici?

Am intrebat-o pe Alyssa care era cel mai aproape de mine.

– Ada la chemat.

– De ce?

– Stii ca poti sa iesi pe unde ai venit, nu?!

Atitudinea lui Ben ma ia prin surprindere. El nu era asa. Intotdeauna era pus pe glume si buna dispozitie. Dar acum credeam ca e posedat.

– Ben, Alyssa…ar trebui sa mergem putin in spate.

Ada avea si ea momentele ei. Acum era unul dintre cele in care era bine venita interventia ei. Cei trei pleaca, cu toate ca Ben arunca priviri rautacioase lui Taylor, el nu ii spune nimic. Trebuia sa se apere. Pe langa el Ben era mult mai jos.

– Pentru asta ai vrut sa vii la petrecere?

Intrebarea lui era neasteptata, dar ma lamuresc in momentul cand imi arunca revista in fata. La naiba cu totul! De ce credea si el asta? Ziua incepuse bine, trebuia sa se termine intr-un mod atat de rau?

– Stii ca nu e asa…

Vocea mea suna sparta si cu parere de rau ca el credea asa ceva. Am ridicat capul sa ma uit la el. Voiam sa se uite in ochii mei si sa isi dea seama ca spun adevarul. Ca poate sa aiba incredere in mine. Voiam sa stie ca poate sa conteze pe mine neconditionat. Dar privirea lui incepea sa ma dezarmeze. Tristetea domina, dar furia incepea sa isi faca loc. Ochii ma priveau cu asprime, iar fruntea lui era cutata si buzele intr-o linie dreapta… Nu il mai vazusem asa. Dar parca ma speria.

– Pe dracu nu e asa! Toate il vreti pe Rob, desigur doar e Robert Pattinson. Mare vedeta internationala. Cum apare el restul nu mai exista, nu mai conteaza, poate sa se duca la dracu.

Bine! Acum eram speriata si uimita de reactia lui. Ma asteptam la orice, mai putin la asta! Puteam sa o interpretez ca pe un act de gelozie. Asa ca mi-am permis sa ma apropii de el, sa intind mana spre fata lui. Voiam sa ii demonstrez ca nu e asa. Ca nu are dreptate. Ca Pattinson nu conteaza pentru mine, nu reprezinta nimic, cel putin nu la fel de mult ca el.

Doar ca gestul meu nu a reusit sa fie dus la bun sfarsit. Bratele lui puternice imi cuprinse umerii si ma tinea atat de strans, incat fara sa gandesc l-am luat in brate mangaindu-i spatele, sperand ca se linisteste. Dar nu o facea, doar ma strangea si mai tare.

– Taylor…ma…doare…!

Am reusit sa spun pe cat imi permitea respiratia. Fata incepea sa mi se contorsioneze de durere. Imi placea sa stau la pieptul lui si inconjurata de mainile puternice, care ma puteau apara de lumea rea. Dar acum nu mai era asa.

Brusc am fost eliberata…de catre Ben. Era rosu de furie, desi nu intelegeam de ce se baga. Ii eram recunascatoare, dar acum putea pleca, ceea ce nu facea.

– Ben nu te baga. Nu ai nici un drept. Iar eu trebuie sa lamuresc chestia asta cu Taylor.

– Nu trebuie sa ii dai nici o explicatie. Idiotul asta nu merita nimic.

Trebuie sa ma pregatesc pentru o incaierare. Nu stiu cum as putea sa ii despart. Sper doar sa nu imi imparta si mie punmii, eu ar trebui sa fiu neutra. Dar sa asist la o asemenea scena nu voiam. Ringul de box nu era in apropiere. Dar momentul de impartit pumnii se lasa din ce in ce mai mult asteptat. De ce nu actiona?

– Stii cine e obsedatul care s-a interesat unde stai? Stii de ce el se afla in apropiere cand aveai nevoie de ajutor…atunci cu Nate? Stii de ce s-a apropiat brusc de tine?

Ma simteam naucita. Curiozitatea nu mi-o puteam stapani, dar aveam sentimentul ca daca o sa aflu, nu imi va fi bine. Cu toate astea, intr-un mod incontrolabil i-am facut semn lui Ben sa continue. Dar ma uitam la Taylor, asteptam sa se apere, sa riposteze la cuvintele adresate impotriva lui. Eu aveam nevoie ca el sa se apere.

– El s-a interesat de tine si unde stai in noaptea aia. Din acelasi motiv sta si la un hotel in apropiere. Te-a salvat atunci pentru ca te urmarea…

– Nu vad nimic grav pana aici, idiotule. Poate era interesat!

Pur si simplu nu mi-am putut inghiti cuvintele. Imi stateau ca un nod in gat si voiau sa iasa. Si chiar asa era, nu era nimic grav in ceea ce facuse. Eu una nu vedeam.

Rasul isteric si atotstiutor al lui Ben ma  scotea din sarite. Privirea indurerata a lui Taylor ma descumpanea, echilibrul meu sufletesc nu mai exista. Eram zapacita.

– A facut totul pentru ca a crezut ca esti reporter… si ai o poza cu el. Nu intr-un moment foarte bun de al lui.

Anunțuri

11 răspunsuri to “Capitolul 15 – With friends like these…”

  1. saraca emma:(:(:(………….abea astept urmatorul capitoooool…. si sper sa fie si ceva rob pe acolo:X:X:X:XX…oricum good job:*:*:*.pupici ….

  2. Foarte frumos! Imi pare rau pentru Emma. Ea nu merita sa sufere atat de mult. Taylor a fost chiar un nesimtit la faza aia cu reporterul si a mai si venit sa-i ceara explicatii. Natarau! Tocmai de aia eu vreau ca ea sa ramana cu Rob. El este diferit in sensul bun si cred ca se potrivesc perfect. Spor la scris in continuare:X:X:X

  3. este super….:X:X abea astept urmaturul capitol…:X:X

  4. imi place mult…saraca Emme 😦 abia astept capitolul urmator :*

  5. super pe cand urm cap? abia il astept…please..

  6. dap. when the next one ? :d

  7. Prin cate trebuie sa treaca Em:( iar Taylor e un badaran >:P
    Oricum good job:*:*

  8. super dar nu ma asteptam ca Taylor sa creada acelasi lucru ca Rob ce chestie

  9. super….dar pana la urma parca se vede ca ii place putin rob.dar nush cn mai mult decat altul.

  10. de abia astept sa vad pana la urma cum o sa ramana lucrurile …. Very GOOD job ! :*

  11. Ce?! Doar de asta?! Dar da, avea poze cu el, cand era fericit, si trist, dar asta nu inseamna ca le publica.
    Si Taylor, pana la urma de ce ii pasa? E viata ei.. si nu are nici o vina.
    Eu am inceput sa plang. Patetica mai sunt. 😦
    Doar de asta a intrat in viata ei… Ipocritul! 😦 Ea s – a mai indragostit si de el. 😦
    Profund, si prea trist. 😦 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: