Capitolul 16 – Moving on…or just trying!

Azi aveam parte numai de „vanatori”. S-au mai bine zis eu eram victima, eu suportam consecintele cautarii lor. Poate ma considerau punctul lor de atractie si acum trebuia sa ma astept la orice. Inclusiv o vanatoare. Desi eu nu consideram un sezon prielnic, nu pentru mine.

Intai reporterii aia tampiti, care nu au o viata si o ocupatie. Asa ca nu le ramane decat sa inventeze. Daca tot le place mai bine isi aplica „talentul” pe propia lor persoana. Dar cred ca erau prea „inteligenti” chiar si pentru asta!

Nu stiu cum de nu au aflat unde stau sau unde imi petrec timpul, sau care sunt locurile frecventate de mine, sau cel putin nu inca. Este doar o perioada de timp, inevitabila. La cat sunt de hotarati si fermi convinsi ca eu sunt presupusa iubita a unui super star vor rascoli tot pamantul doar ca sa afle inca ceva despre mine si sa isi poata vinde articolul.

Urmatorii pe lista mea de vanatori, erau copii din blocurile vecine si cei din asta. Se credau mari vanatori de galbulidae*, niste pasari stralucitoare, care nu aveau ce cauta in regiunea asta, dar imaginatia lor intreceau limitele posibilului. Asa ca in lipsa de pasari becurile li se pareau mai mult decat potrivite. Si pe langa faptul ca blocul era darapanat puteai sa adaugi ca e si fara lumina pe scarii.

Si bineinteles ca aveam un administrator. Unul fara creier, care nu e in stare sa ia o decizie buna si sa isi coordoneze activitatile necesare.

De multe ori am fost si eu victima a faptelor impertinente pe care le provocau. De multe ori am fost tinta armelelor folosite de ei – niste amarate de prastii – . Si cum destinul voia sa imi arate ca intotdeauna se poate mai rau, lumina lipsea cu desavarsire acum, iar scarile nu voiau sa fie de partea mea, sa pot urca in siguranta. Nici acum nu imi intrase in reflex cum sa merg fara sa aterizez in mainii. Nu stiam sa ma adaptez automatismelor. Sau ele nu voiau sa se lipeasca si de mine.

– Auch!!! La naiba! Cum spuneam…toate s-au aliat impotriva mea!

Daca s-ar sincroniza si ele, incat sa nu ma mai lovesc eu de ele, totul ar fi mult mai bine si perfect. Intotdeauna era vina lor!

Intru cu furie in apartament si trantesc usa. Nu imi pasa daca ramane intreaga sau nu. Voiam doar sa ajung la nenorocitul de laptop si sa ma conving ca Ben se insela si nu era adevarat ce imi marurisise.

Vibratia cuvintelor lui inca ma zagariau pe creier, desi eu incercam sa le ignor, exact asta nu imi iesea.

Da, era acolo. Afurisita de poza! Si al naibii moment cand am facut-o. Cand am crezut ca el poate fi perfect. Dar nu era asa! Si el era om si pentru ca era star nu inseamna ca era scutit de a avea un caracter la fel ca oricare altul. Si el putea sa fie pe interes. Eram dezamagita de mine, ca nu ma gandisem si la aspectul asta – nu ca in mod normal m-as fi gandit – .

Si Ada?! cum a putut sa faca asa ceva? Se adeverise doar o parte din planul ei. Partial – aproape definitiv – uitasem de Nathaniel, dar un nou sentiment pentru o noua persoana isi facuse loc. La asta nu se gandise!

Dar ma tradase! A preferat sa faca pactul ala idiot cu Taylor! Sa faca in asa fel incat sa uite ca eu eram vulnerabila. Putea sa ii explice ca daca el vrea ca poza sa fie distrusa se aranja si in nici un caz nu avea sa ajunga la un tabloid. Sau trebuia sa stie ca nu intotdeauna cui pe cui se scoate.

Antipaticul de Pattinson deja imi cadea mai bine. Cel putin el nu jucase teatru in fata mea. Sau asa credeam.

Am realizat semnalele Alyssei, dar mi s-au parut lipsite de importanta, credeam ca e devina paranoia mea. Ca doar asta se manifesta cel mai frecvent la mine.

Doua ciocanituri se aud in usa. Eram hotarata sa nu raspund nimanui, nu aveam dispozitia necesara. Preferam sa raman in singuratate, inconjurata de pereti camerei, ei ma intelegeau cel mai bine. Erau la fel de pasivi ca si mine.

Sunetul batailor in usa se amplificase, dar nu ma miscam nici un centimetru, eram mult prea cufundata in perne incercand sa imi inabus un strigat de „du-te dracu!”.

-Emma! Deschide! Stiu ca esti acasa.

S-a dus si cu planul meu de a incerca sa dau senzatia ca nu sunt acasa. De unde putea sa stie el asta? Ce mai nou din actor se transformase in magician? Sau nu!

Poate ca lumea era la curent cu tot necunoscutul din jurul meu, pe care eu nu ma mai oboseam sa il vad.

Zgomotul disparu, ramanand doar linistea apasatoare. Eram cufundata in perne, cu toate ca as fi preferat niste adancimi metafizice care sa ma proiecteze undeva in viitor.

Aerul cald incepea sa ma incalzeasca, sa imi intre in oase si sa ma aduca la o stare de amortire. Asta pana cand sa simt o atingere pe bratul meu.

Spre binele Adei, speram ca nu era ea! Si nu, nu era ea!!

– Iar tu?

– Da, tot eu. Acelasi!

– Nu stiam ca iti place sa apari neinvitat, tot timpul. Si sa stii ca inca nu am covorul rosu la indemana, si nici de alta culoare!

Tonul meu era mai mult decat amar, voiam doar sa plece si el. Pana la urma nu avea ce cauta aici.

– Incep sa ma obisnuiesc si fara. Dupa cum arati nu te simti prea bine. Stii … nu intotdeauna e asa de rau pe cat pare.

– Da, ai dreptate … intotdeauna e mai rau.

Chiar daca incercam sa spun cuvinte acide, nu cred ca reuseam sau ca privirea mea arata indiferenta asa cum incercam sa par in majoritatea timpului, ci arata dezamagire si tristete exact cum simteam.

– De parca mi-ar pasa de comfortul tau! Cum ai intrat aici?! De data asta nu am mai spus ca sunt acasa.

– Nu, nu ai mai spus. Doar am incercat sa vad daca e deschis la fel cum era ultima oara. Se pare ca iti faci un obicei sa nu o incui. Daca eram un obsedat?

– Mie nu mi se pare nimic amuzant. Si la norocul meu de azi orice e posibil. Nu ma mai surprinde nimic. Nici posibilitatea ca tu sa fii un obsedat.

– Asta doare. Si incerca sa imite faptul ca e lovit si intr-un mod dureros. Se pricepea la teatru. Normal, doar era de domeniul lui.

– Stiam ca esti acasa, am vazut cand ai intrat in bloc. A continuat vazand ca nu are efect mica lui sceneta.

– Mai nou sunt urmarita… si nu doar de paparazzi. Perfect!

Daca voiam sa ii aplic o lovitura sub centura, tocmai reusisem. Fata lui se contorsiona putin, iar zambetul disparu, lasand in urma o linie dreapta pe buzele lui si cateva incruntari in jurul sprancenelor.

– Despre asta voiam sa vorbim. Nu trebuie sa te deranjeze atat de mult toata chestia asta. Banuiesc ca esti asa din cauza …? Nu si-a terminat propozitia in schimb a aratat cu o privire de dezgust inspre revista … pe care deja o uram.

– Printre altele.

– Si eu care voiam sa imi asum toate meritele.

Chiar daca incerca sa ma desprinda de atmosfera si de sentimentele care ma dominau nu reusea in totalitate.

– Taylor? Continua el.

Numele pe care il pronuntase ma aduse spre realitate si ma intrebam de ce facuse legatura cu el.

– Ce stii?

– Nimic.

Ma pregateam sa il cred pana sa imi amintesc ca e actor si poate fi foarte credibil, la fel ca mai devreme.

– Iar eu am devenit printesa Daiana.

– Nu semeni. Arati mult mai bine! Si nu pari moarta.

Incepuse sa se amuze pe seama mea. Intr-un acces de furie m-am ridicat din pat incepand sa gesticulez, pana in momentul cand am facut contact cu mocheta verde, atat de aproape ca mai aveam putin si gustam din ea.

Incercarea lui de a parea cavalerul care salveaza domnita la ananghie, sau mai bine zis de propiile ei prostii si fapte, esua. Nu reusise sa ma prinda sau macar sa atenueze contactul.

Se asezase in genuchi langa mine, iar privirile noastre erau atat de apropiate. In momentul in care am incercat sa ma sprijin in mainii nu am putut sa nu observ cateva suvite din parul lui aramiu care ii cadeau pe fata facandu-l sa arate mai mult decat bine. Colturile buzelor lui se curbau intr-un zambet, unul care parea adevarat. Iar ochii lui aratau mult mai bine de cand ii vazusem ultima oara. Intr-un mod inconstient si involuntar mana lui se plimba pe fata mea, parand ca vrea sa se familiarizeze cu trasaturile fetei mele. Mangaierea lui facea mai mult decat multe altele. Ma calma, si parea atat de dulce.

Ochii mei inca ii sustineau pe ai lui. Dar el renuntase la privirea de repros si adoptase una naturala, pe cand a mea inca mai era in defensiva.

Ii simteam respiratia aproape de mine, prea aproape si inima batandu-i cu putere… ba nu! Aia era a mea. O auzeam atat de clar si ii simteam bataile, era mai rau ca o toba. Dar el tot in aceiasi pozitie era, iar mana lui lasase pentru moment obrazul si trecuse asupra gatului.

Nu stiam ce am. Paream vrajita, sau hipnotizata. Da, asta era un cuvant mai bun. Aratam ca o idioata, sunt sigura! Dar nu imi puteam muta privirea de la zambetul lui, care acum mi se parea precum o raza de soare. Daca mai adaugai la privirea lui blanda si dragastoasa cateva complimente soptite in apropierea urechii ma putea considera un fel de papusa.

Renuntasem la defensiva ca sa adopt o privire calma. Nu stiu daca reuseam sa afisez asta. Ma simteam mai rau ca o marioneta, vointa mea propie parca nu exista. Deja incepeam sa ma intreb ce as avea de pierdut daca as incerca ceva mai mult decat sa il privesc.

Spatiul dintre noi, se micsora cu fiecare secunda. El se apropia incet de mine – eu eram prea intepenita sa mai pot face o miscare, nu una acceptabila sau demna – . Buzele mele pareau sa vrea o atingere facuta de el. M-am convins in momentul cand o senzatie calda care imi puse sangele in miscare si sa fiarba facuse contact cu ele, o senzatie catifelata si dulce. Fiecare celula din corpul meu o luase razna. Gandurile imi fugeau prin minte si eu inca eram inapta.

Se indeparta incet de buzele mele, iar apoi mult prea repede de mine. Il vedeam cum se ridica si se indreapta spre usa, dar nu puteam articula nici un sunet.

– Se vor opri sa te mai tortureze. O sa ii conving eu ca nu suntem nimic. Si ca a fost o coincidenta. Ne vedem maine!

Usa s-a deschis si odata cu asta el s-a facut nevazut, in timp ce eu inca eram asezata pe parchetul rece.
__________________________________________________________

*galbulidae – este o familie de pasari tropicale numite „pasari stralucitoare” ele traiesc în padurile cu clima calda umeda din America de Sud

23 răspunsuri to “Capitolul 16 – Moving on…or just trying!”

  1. cat de tare…a lasat-o acolo asa singura fara nici macar un da stii sunt total mort dupa tine macar:)))sau macar imi placi….saraca….ce fel se simte:-s….oricum foarte tare continua tot asa:x e foarte tare:*

  2. Nu stiu de ce am impresia ca ultimele lui cuvinte nu erau rele. Cand a spus ca se vad maine ce a vrut sa zica? Adik un actor ocupat cu se intalneste cu cineva ca ea, daca este mai ales este suparat. Deci de un lucru sunt sigura. Robert nu este suparat, poate este chiar fericit. Se vor vedea a 2 zi cand presupun ca se va repeta scenariul numai ca in alta circumstanta. El o va ajuta sa iasa din lumina reflectoarelor, desi ceia ce scriu ei in reziste curand va fi foarte adevarat. Super! Bravo! Imi place!:X:X:X

  3. Scuze daca am scris gresit, dar este foarte tarziu si nu prea mai imi dau seama ce scriu:X

  4. Ador capitolul asta:X desi Rob nu trebuia sa o lase asa. Nici macar nu mai era in stare sa reactioneze.
    Te descurci de minune:):*

  5. woooow…… a pupacito…..:X:X:X:X:X:X biata de ea e asa de zapacita….frumoooooos……… ce imi place…….sper sa o mai pupaceasca…. eu una nu m`as supara sa ramana cu rob;;)

    • Ramane de vazut daca o sa o mai pupaceasca :))

      • te rog..nu ne distruge visele…sa fiu a naibi..de nu fac imfart daca ea nu ramane cu rob…..sper ca nu cu scarba aia de taylor……..ma dezgusta pur si simplu..bleahh

  6. foarte frumos..imi place mult si ma bucur ca s-au sarutat:P

  7. wow…nu-mi vine sa cred…a lasat-o acolo..nu si el…:(,,,sa speram ca se vor indrepta lucrurile…ff frumos orcum cap….deci pe cand cap 17?

  8. Eu urmaresc de ceva timp ficul tau:*.Am citit fiecare capitol cu multa intensitate.Scrii ft frumos>:D<.Insa acum m-am hotarat sa las comentariu:P.
    Abia astept urmatorul capitol:*
    Pupici:*

  9. pe cand urmatorul capitol/..?

  10. hai vine urmatorul capitol ca nu mai am rabdare :*

  11. tipic baietiilor 8-|
    oricat mi-ar placea de robert aici nu e bn ce a facut. cum sa o lase asa[-( ?

  12. frumos a pupat-o:D:))…:X
    mi-a placut:D:))….:-*

  13. ce super!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    un cap,super
    cred ca ramane cu rob,nu?
    nu e asa????
    sau gresesc?:D

  14. nici nu stiu ce sa mai zic 😛 . nu as putea alege intre rob shi tay asha ca m-a bucur daca se cupleaza cu oricare dintre ei . continua tot asa !:*

    • asta e chiar foarte bine :* sper ca si celelalte fete sunt de aceiasi parere cu tine..si ca sfarsitul o sa fie intr-o mica sau mare proportie pe placul tuturor 🙂

  15. A pupat – o. Ala nu a fost sarut. Dar a fost.. mirific. 😡 Ai descris sublim. 😡 😡 😡
    Taylor, sincer, lua – te – ar naiba! [ sorry. nu ma pot abtine. :”> ]
    Sper sa iasa ceva intre Robert si ea. 😡 🙂
    Si tind sa cred ca ultimele cuvinte nu erau reale, sau spuse doar pentru ca a considerar o greseala faptul ca a .. sarutat – o. 😐
    Dar a spus si ” Ne vedem maine.” 😡
    Superb. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: