Capitolul 17 – Tell me

3554104795_0bb524f607Lumea e singura si mereu insetata de nou, de dragoste pana cand ajungi sa realizezi ca nu ea conteaza, ca nu pentru ea traiesti. Inchizi ochii in speranta ca ajuta, ca ajuta sa scapi de sentimentul numit frica. Chiar si un gand te poate speria incat sa uiti orice senzatie, dar el e aici si asta inseamna ca nu totul e pierdut.

Frigul de afara e incalzit de zambete. Nimic nu pare greu sau imposibil de atins. Dar poate undeva, pentru cineva zilele cu soare s-au terminat. Asta nu inseamna ca nu exista si o speranta. Poate ca nu stii daca atunci cand ti se ofera viata inapoi sa accepti sau sa refuzi. Poate preferi sa inceapi o viata, fericita sau nu, una care sa nu mai depinda de ceilalti, una care sa fie frumoasa in functie de tine, de adevaratii prieteni, cei care te inteleg si iti sunt mereu alaturi. Care te pot intelege, care nu te vor judeca, mai ales acum.

Sa iti construiesti un viitor poate fi cel mai greu. Intermediul datelor lasa de dorit. Ele ar trbui sa fie cele existente si nu cele care au fost sau speram sa fie. Nu stii ce sa faci si daca incercarea cea noua te va face fericita.

Asteptasem nerabdatoare ca ei sa vina. Chiar daca actionase pe la spatele meu, ei erau cei mai apropiati si nu aveam de gand sa raman certata cu ei. Pe o banca mai retrasa si ascunsa de cativa pomi incercam sa ma fac comoda in speranta ca o sa raman neobservata. Proasta idee sa ma intalnesc cu ei in parc! Lumea inca se ma uita la mine cu mult prea multa insistenta si cu o oarecare ranchiuna.

Nu stiu daca eu am fost ametita sau atmosfera de dimineata. Mai degraba eu, dar cu toate astea am reusti sa il calmez pe tata si sa ii spun la ce se poate astepta daca toata nebunia asta va continua. Si nici eu nu stiam ceea ce vreau. Stiam ca sentimente pentru Taylor aveam, dar mai stiam si ca sarutul lui Pattinson ma derutase. Trezise in mine pasiune.

Cu mintea mult prea departe de realitate, cu o tigara in mana si noul meu telefon inca asteptam pe banca rece. Nu stiu ce. Poate o minune. Care se lasa prea mult asteptata.

La fel de absenta ca  si mintea mea incepusem sa rasfoiesc revista uitata cu intentie de Ben. Era egoist, atat de egoist incat sa faca totul doar pentru el. Acum ca incerca sa ma cucereasca din nou cu calitatile pe care nu le avea, probabil ca facea orice in mod intentionat pentru a atrage atentia asupra lui.

Oricat de separata eram de mine insami, in toata ceata din capul meu si al fumului de tiagara am putut sa observ la o sectiune mondena „frumosul” cuplu facut de Selena si Taylor.

In toate revistele pe care le-am rasfoit – chiar daca nu au fost multe – intotdeauna aparea alaturi de el. Era mai rau ca lipitoarele, poate termenul de insecta pentru ea ar fi mai potrivit. Un tantar minuscul unde lumea s-ar putea lipsi de el si ar fi mult mai buna daca n-ar exista. Nu foloseste la nimic decat sa aduca incertitudine in toata situatia asta. Poate Ada nu avea dreptate si ei doi inca erau impreuna. Mi as pune intrebarea daca arata mai bine ca mine, dar ar fi una inutila, nu cred ca ma pot compara cu toti stilisti care ajuta la imaginea ei. Dar poate la amuzament o intreceam.

Este destul de normal sa am indoieli din moment ce ea inca mai frecventeaza prin viata lui. Si se pare ca au o relatie de prietenie destul de stransa incat sa te puna pe ganduri. Daca ar fi una platonica nu m-ar deranja.

– Nu e cea mai reusita.

Tresar la auzul vocii lui. Nu credeam ca minunea poate fi el. In schimb credeam ca e mult prea furios ca sa mai discute cu mine asa de curand.

– Imi pare rau pentru ieri. Sincer. Nu stiu ce m-a apucat. Desi ma asteptam sa se intample asta.

– Asta.. fiind sa te manifesti tu asa?

– Nu, sa fii atrasa de Rob.

Nu stiu ce ma deranja faptul ca intr-o oarecare masura acum avea dreptate sau ca nu era gelos. Imi placea mai mult de el ieri, cu toata furia lui nestapanita exista o speranta ca el sa fie gelos. Voiam sa ii strig in fata ca se inseala, sa il imbratisez si sa il convin ca greseste. Ca da, eu sunt pierduta, dar ma poate aduce la lumina, sa pot vedea vazduhul diafan prin ochii lui mult mai perceptibili decat ai mei. Dar nu puteam.

– Il cunosti pe el si esti o persoana de incredere. Daca ar fi fost asa ai fi aflat.

Asteptam ca raspunsul urmator sa fie o declaratie de dragoste si nu un ras batjocoritor insotit de o privire superioara.

– Relatia voastra pare sa devina mai serioasa, fata de celelalte.

Ar fi trebuit sa ma simt mandra pentru asta, dar nu avea dreptate. Un sarut putea sa il dea oricui, desi atingerea buzelor lui era divina.

– Telefonul acela e de la el. Are initialele lui. Ma lamuri intr-un final, si cautam cu privirea presupusele initiale, care se aflau acolo. Cum de nu le observasem?

– Nu neg, dar nu am de gand sa iti dau explicatii. Si eu astept unele de la tine, pe care nu le-am primit.

– Ce vrei sa stii? Tonul lui era sigur, dar privirea in pamant si ma facea sa cred ca e nesigur.

– Totul, de la inceput.

– Poza care ai reusit sa mi-o faci la cafenea, era in momentul cand incercam sa o ajut pe Selena la un rol. Dar cum tu ai facut-o atunci, cu ea … puteai sa o trimiti la un ziar si incepeau speculatiile ca am fost cu ea si ne-am despartit.

– Si nu ar fi fost adevarat?

Ii pasa atat de mult de ea incat ma facea sa ma simt minuscula si furia mea sa iasa la suprafata. Imi venea sa urlu.

– Sigur ca nu. A fost o incercare, dar nu a mers. Si am ramas buni prieteni.

– Da, sigur! Iar pe mine ma cunoaste toata lumea.

– De fapt chiar te cunoaste.

Ohh da! Din amarata aia de revista de doi bani.

– Ma refer .. am auzit cand va certati. Nu a fost din vina mea nu?

– Vina ta?! Era confuz, nu voiam sa imi amintesc, dar trebuia sa lamurim totul.

– Cand m-ai scapat de Nat … de Nathaniel. Cand i-am pronuntat numele o usoara senzatie ma cuprinse. Erau multe sentimente imbinate si venind in valuri puternice incat simteam gustul dispretului pentru mine ca nu uitasem complet de el. O fractiune de scunda m-am uitat la el vrand sa imi distrag atentia, dar parea sa aiba muschii contractati. Nu stiu daca era de vina ceea ce isi amintea, ca Nate urma sa profite de mine, sau faptul ca isi dadea seama ce urma sa spun, neconvenindu-i.

– Dupa ce mi-am revenit am auzit o discutie aprinsa intre voi doi. Nu a fost cu intentie, am continuat ezitanta. Rasul lui ma convinse ca varianta a doua pica.

– Ceea ce ai auzit tu era o scena dintr-un film. Ti-am spus, o ajutam pentru ca ii era greu scena aia si nu ii iesea.

Priveam partea buna: nu intervenisem in relatia lor.

– E adevarat ca ma urmareai atunci? Imi adusesem aminte de acuzatia lui Ben. Voiam sa stiu de la el daca era adevarat. Nu de la un frustrat lipsit de viata propie.

– M-am interesat de tine a doua zi. Tipu ala pistruiat mi-a spus unde stai. Zona era frumoasa asa ca am inchiriat o camera la un hotel din apropiere. Asta era intentia mea, sau sa reusesc cumva sa iau poza. Dar Ada si-a dat seama. Nu stiu cum dar a facut-o. Mi-a spus ca nu ai face asa ceva, dar o sa imi faca rost de poza doar daca o ajut cu ceva.

– Ceva? Cum ar fi? l-am indemnat sa continue, trebuia sa aflu si sfarsitul.

– Sa peterec un timp cu tine. Sau sa fac ceva care sa te desprinda de starea pe care o aveai, sa incerc sa aduc un zambet pe fata ta.

Isi pleca capul incercand sa ascunda un sentiment care nu voia sa mi-l arate, sau poate doar pentru ca privirea lui fusese atrasa de ceva.

– Ai reusit, am spus eu sincera dar inca furioasa pe faptul ca il interesase reputatia lui si nu eu. Desigur! Cine eram eu pe langa ce avea el? Un nimeni.

– Trebuie sa plec! am zis eu intr-un sfarsit. Frigul incepuse sa isi faca prezenta in corpul meu si ultimul lucru pe care il voiam era o raceala.

– Haide! Te duc eu.

– Nu prea cred.

– Am spus ca te duc eu. Ori accepti de buna voie, ori fortat.

***

– Si mai spui ca nu ai nimic de a face cu el!

I-am auzit soapta iesita involuntara printre dinti … si nu eram singura care o auzise. Si el a avut aceiasi reactie ca a mea. Surprindere. Probabil ca a auzit tonul lui Taylor, un ton in care predomina furie amestecata cu gelozie.

Prezenta lui nu era benefica pentru mine. Chipul lui perfect ma atragea, dar nu la fel de mult ca buzele. Pareau un magnet. Un drog pe care voiam din nou sa il gust, sa ma faca sa am parte de senzatia divina de aseara.

Actoria isi facea datoria in privinta lor, desi atmosfera era putin tensionata iar corpurile lor rigide. Ei reuseau sa afiseze un zambet fals si sa para linistiti.

– Emma! Taylor! Ne saluta el bucuros.

– Cu ce ocazie? i-o taie Taylor din prima, fara sa ma lase sa ii raspund la salut.

– Am venit sa lamuresc cateva aspecte in legatura cu interviul pe care l-am dat…

– Si sa te convingi ca ai cucerit-o si pe ea nu?

Nu credeam ca Taylor are un sentiment atat de puternic pentru mine incat sa ii se adreseze asa lui Robert.

– Nu! Nu! Ea nu e genul meu.

Corect! nu sunt genul…lui? Realizarea ma loveste subit in fata. Doare! Incepeam sa simt cum pamantul voia sa fuga de sub picioarele mele, sa nu imi mai ofere un sprijin. Picioarele inca ma sustineau, imi mentineau echilibrul, dar nu stiam pentru cat timp, cat mai aveau sa reziste.

Momentul prabusiri se apropia. O singura atingere sau miscare si trebuia sa fiu adunata dupa jos.

Cum adica „ea nu e genul meu”? Si seara trecuta a fost pentru a isi demonstra ca poate cuceri pe oricine?

Slabiciunea naibii si pasiune tradatoare! Ma asteptam la orice … mai putin la asta!

Vizibil Taylor se calma, cuvintele il multumeau. Dar nu si pe mine.

– Nu am vrut sa vin neanuntat, nu am crezut ca nu este un moment prielnic. Vorbim altadata Em.

Afisa un zambet in coltul gurii. Acel zambet in fata caruia te puteai topi. Nu am intors capul sa ma uit dupa el. Si nu pentru ca miscarea m-ar dobori, ci pentru ca el nu merita.

Eram dezamagita. Din nou! Preferasem sa uit de sentimentele care isi faceau loc pentru Taylor si sa ma las in voia pasiunii pe care Pattison o trezise in mine.

– Em! Fericirea domina. Tot chipul lui era numai intr-un zambet. Acel zambet molipsitor care aparu din nou, detensionandu-i trasaturile.

– Trebuie sa plec, managerul nu stie de mine si mai bine ii dau de veste pana nu ajunge sa ma caute cu interpolul. Stai linistita in curand o sa revin.

M-a luat prin surprindere si mi-a furat un sarut, nu puteam sa fac altceva asa ca l-am lasat sa ma invaluiasca cu toata pasiunea lui si mirosul binefacator mintii mele. Nu se asemana cu cel al lui Pattison!

Nu stiu ce il facu sa ia decizia asta, dar era bine ca pleca, nu ma vedea aterizand pe jos. Afundandu-ma intr-o noua prapastie.

22 răspunsuri to “Capitolul 17 – Tell me”

  1. primaa :X

  2. Super! Dar vreau mai multa actiune cu Pattinson. Defapt cred ca toata lumea mai vrea actiune cu Pattinson. A fost foarte bun capitolul. Esti foarte buna la asta! Bravo! Deabea astept urmatorul capitol in care sincer sper ca Pattinson sa apara mai mult. Spor la scris in continuare:X:X:X

  3. o doamne:x…deci c baieti>:P….saraca fata mi-e mila de ea:(….a cazut p mana acestor baieti[-(…..:*frumi tare scris

  4. nuuu vreau sa ramana cu prostul de taylor..nici macar nu are audientza…..il vreau pe robb..si n sunt singura…..orcum cap este frumos..cum adika nu este genul ei..asta eu nu o cred..a spus-o ;la nervi..este cel mai probabil….sunteti de acord?

  5. si aici imi vine sa`l casapesc pe roooooob…… de ce baietii sunt asa fraieri….pe langa mai spun ca nu inteleg fetele….. deci ador partea de inceput :*:*:*:*…. m`ai surprins intr`un mod foarte placut….. te pupacesc pa!!!:**:*:…

  6. frumos frumos..de fapt eu vreau sa fie Emma fericita…nu conteaza cu cine…astept capitolul urmator…Cathy? imi dai si mie ID-ul tau de mess?

  7. Ce super!!! Mie imi place mai mult de pattinson ca boyfriend.dar tu alegi!!! Neeeext repeede pls!!

  8. La faza cu nu e genul meu imi venea sa-l castrez, dar stiind ca a spus-o doar ca sa nu faca Taylor gura, ma mai linistesc. Si sincer esti foarte buna in ceea ce faci. Este pur si simplu superba povestea:X:X:X

  9. eu zic ca ambii sunt cool in felul lor. si rob si taylor. si e normal sa aiba si ei defecte, sa se comporte uneori aiurea. nobody’s perfect 🙂 em va face alegerea cea mai buna, sunt sigura de asta :*

  10. Mie imi plac de amandoi.Fiecare are farmecul lui.Insa parca rob se potriveste mai bine:).Oricum,tu vei decide:*.Inca un capitol frumos:*
    Cand apare urmatorul?

  11. mi-a placut:X
    pupici:-*

  12. super
    imi place
    te poop!!!!!!!!!!!!!:-*
    :X:X:X!!!!!!!!!!!

  13. inceputul m-a dat pe spate :X atat de profund ! :X:X:X

  14. Ce ipocrit! Eu care credeam ca tine la ea, macar putin. Dar teatrul.. poate pacali si actorii, right? Daca a fost doar o … masca?
    Oricum ar fi fost, a fost inca o lovitura sub centura pentru Emily. 😦
    Si sarutul care i l -a dat Taylor… la sfarsit, m – a bulversat.
    Asa a facut si Robert. A sarutat – o si a plecat. La fel si Taylor. Oare e un joc al lor? Doar teatru?
    Sper ca nu.. eu nu ii mai inteleg pe nici unul. Defapt, ii inteleg. Mai mult pe Taylor.. sua pe Robert. Confuse people here. 😐
    Supeeeerb. 😡 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: