Capitolul 2 – So cold

Ma uitam la Vicky, nu imi venea sa cred cat de ipocrita putea sa fie, se uita la mine si zambea de parca ar fi castigat vreun premiu. Nu mai vroiam sa ma uit la fata ei, daca o faceam riscam sa fac un scandal si in nici un caz nu voiam asta. In schimb privirea lui Nate exprima atat de multe sentimente, incat de abia le deosebeam. Mi-am spus ca voi ramane imuna la orice vor face ei, trebuia sa fac asta. Am afisat un zambet, nu stiu cat de real parea, dar am incercat sa fac o conversatie cat mai normala si sa joc ultima carte care o mai aveam.

– Buna! V-am vazut si am zis ca ar fi nepoliticos din partea mea sa nu trec sa va salut si sa va urez o zi buna! Amandoi se uitau la mine de parca eram o bomba cu ceas, si in orice moment aveam sa explodez, dar nu imi mai pasa de parerea lor asa ca am continuat. Uhh, Vicky?

– Da?! In vocea ei se simtea victoria, in mod normal as crede ca nu a putut sa o ascunda, dar nu era si cazul ei, aici era vorba ca imi arunca in fata „castigul” ei. Cu siguranta daca nu era Nate arunca cu cat de mult venin putea.

gift icon– Ti-l fac cadou… cu funda rosie cu tot, daca ti neaparat! Nu imi venea sa cred ca am spus asta! Ma uimeam pe mine insami. Bineinteles ca fierbeam, dar eram tare mandra de atitudinea mea, rangul ramasese sus, iar el era ala cu ochii in pamant. Cu toate ca stiam ca asta merita, parca imi parea rau.

M-am dus sa imi iau geaca si geanta, aveam de gand sa plec cat mai repede de aici. Pacat ca Nate nu gandea la fel ca mine. M-am trezit cu el in spatele meu luandu-ma de mana.

– Emma, te rog, nu pleca! Mi-a spus el cu o voce atat de calma si plina de regret, sprancenele lui incruntandu-se. Uitandu-ma asa la el imi aminteam vag de baiatul de care ma indragostisem, acum imi dadeam seama de ce disparuse acest sentiment. Se schimbase mult prea mult, si aceasta schimbare avea si un nume… Vicky.

Cum poate sa ma roage asa ceva? Ce vrea? sa ma duc sa ma asez la masa impreuna cu el si cu oxigenata lui? Si sa facem ce? Sa stam de vorba ca cei mai buni prieteni? Nu, multumesc! Prefer sa refuz asemenea oferta.

– Glumesti, nu? I-am spus cu un zambet amar.

– Vreau doar sa iti explic. Meriti asta! Si mult mai mult, dar eu nu iti mai pot oferi.

– Da, merit si vreau o explicatie. Dar nu acum. Nu sunt in stare sa ascult, sunt mult prea confuza. Prefer altadata, cand o sa fim noi doi fara public!

Desi nu cred ca erau prea multe de explicat. Ceea ce vazusem era mai mult decat suficient. Am plecat de langa el, nu voiam sa il mai aud. De fapt nu voiam sa mai aud pe nimeni. Am iesit din cafenea, aerul rece deja incepeam sa il simt…

-Emma! Emmaaa!

– Da! M-am rastit eu catre Ada, desi nu trebuia. Ce mi se intampla nu era din cauza ei, nu ea trebuia sa suporte criza mea nervoasa. Dar se pare ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca am nevoie de cateva clipe singura. Am inchis ochii si am oftat.

– Voiam doar sa iti spun ca ai fost geniala! O spunea cu atata entuziasm, incat m-am strambat involuntar. Vrei sa te duc acasa? Ma intreba ea, vazand ca eu nu am de gand sa zic nimic.

– Nu! Am nevoie de putina singuratate atata tot, sa imi pun gandurile in ordine.

ploaie_toamna– Nu vezi ca ploua? Unde ai de gand sa te duci? Ma intreba ea agitandu-se, probabil se gandea ca am de gand sa fac vreo prostie. Nici macar nu observasem ca ploua. Era o ploaie torentiala, rece, de toamna.

– Ma asteapta un taxiu, am mintit eu. Si ma duc acasa, asta chiar era adevarat.

– Nu reactiona chiar asa, adica nu mai erau sanse sa o luati de la cap si totul sa fie ca la inceput.

Ah de ce trebuie sa imi aminteasca de fiecare data asta?

– Da stiu, doar ca era si un prieten atat de bun..

– Si eu ce sunt? Ma intrerup-se ea ca sa imi mai distraga atentia.

– Stii la ce ma refer. Uh, trebuie sa plec ma asteapta taxiul.

– Bine, asteapta-ma ca vin si eu.

– Nu Ada! Nu vreau sa iti stric si tie ziua. Cel putin pana sa apara Nate ea era bine dispusa si intr-o companie foarte placuta. Poate reusea ceva cu chelnerul ei dragut si eu nu voiam sa rateze sansa asta. Vino maine la mine. Ok?

– Bine, spuse ea intr-un final resemnata. Ma suni cand ajungi acasa?

Am aprobat din cap si am plecat dupa ce ea intra inapoi in cafenea. Nu aveam umbrela la mine dar nu imi pasa. Pentru prima oara nu imi pasa nici de machiajul care mai mult ca sigur va incepe sa se intinda in contact cu ploaia. Da, era un timp care se potrivea ca o manusa cu starea in care eram eu. Vantul adia destul de tare, facand ploaia sa imi bata in spate. Desi de cele mai multe ori o urasc, acum imi placea, imi placea ca ma aflam in mijlocul ei, ma facea sa ma simt bine, dar nu stiu de ce.

De la cafenea pana la apartamentul meu cred ca am facut dublu fata de cat as face de obicei. Nu era din cauza ca eram trista, ci pur si simplu voiam sa ma gandesc la tot ce se intamplase si cum va continua totul sau cum se va termina. Cu siguranta un final cu „fericiti pana la adanci bataraneti” nu va fi. Nu stiam ce urmeaza. Nu stiam daca ma simteam bine din cauza ploii sau pentru ca relatia mea se terminase, desi in ultimele saptamani nu mai semana a relatie.

weather-picture-photo-mist-rain-RedDeath-weatherPloaia era atat de rece! Si totul era invaluit in ceata, si sunt sigura ca asta nu mi se parea pentru ca as fi avut lacrimi in ochii, petru ca exact asta imi lipsea, exact asta nu aveam. Niciodata nu observasem ca un oras poate arata atat de bine fiind acoperit de nori grei si incarcati de ploaie.

Ma simteam singura, dar sentimentul de abandon nu era ca si cum iubitul m-ar fi parasit, ci unul din cei mai buni prieteni.

– Prieten? imi scapase cu voce tare. Atunci am realizat ca de fapt sentimentele mele pentru Nathaniel se incadrau acum doar in prietenie. Cat de proasta am fost! Cum am putut sa nu imi dau seama?

Urcam scarile cu neatentie, abia observand ca ajunsesem in dreptul apartamentului. Am intrat si mi-am aruncat cheile pe barul din bucatarie. Imi era atat de frig! Dandu-mi seama ca era din cauza hainelor reci si ude, m-am dus sa imi fac un dus. Era mult mai bine sa simti apa calda cum curge siroaie pe corpul tau si te incalzeste. Aveam nevoie de asta!

Dupa mi-am facut un ceai, eram preventiva nu vroiam sa racesc, m-am dus in fata televizorului, el fiind stins, si ma uitam la imaginea pe care o reflecta, ma uitam la mine. Ochii mei caprui nu aratau altceva decat oboseala la fel ca si pungile de sub ochii mei. Parul era atat de ravasit incat nuantele de albastru erau pierdute in restul parului negru. Fruntea imi era acoperita de breton, iar obraji erau rosii din cauza dusului. Am pus cana pe masuta care se afla intre televizor si canapea, si am incercat sa adorm, sa scap de gandurile care imi treceau prin minte. Stand ghemuita intr-un colt al canapelei ma facea sa ma simt mai sigura; ca intr-un glob de cristal pe care speram ca nimeni nu va incerca sa il sparga doar pentru ca parea fragil…

9 răspunsuri to “Capitolul 2 – So cold”

  1. super astept urmatorul capitol:X

  2. superb capitolul :X:X

    tine’o tot asa!:X

    astept urm capitol! :X

  3. cand pui urmatorul capitol??? :X:X:X

  4. sper sa il pui in seara asta!!!:-*:-*:-*

  5. e frumos ceea ce scri. astept continuarea

  6. e asa frumos….atat de frumos!!!!!!!
    saraca de ea…!!!!!!!!!!

  7. Just a friend? 🙂 Ma bucur ca nu sufera totusi. 🙂 Sper sa se impace cu el, doar ca prieteni. 🙂 😀
    Frumos. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: