Capitolul 23 – Shadows of the past (part I)

Sambata, la trei zile dupa ce vorbisem cu Ada, coboram scarile blocului indreptandu-ma catre petrecere. Cerul se inseninase, in sfarsit, si soarele stralucea. Dar existau toate sansele sa izbucneasca din nou o furtuna. La fel ca in sufletul meu. Stiam ca nu voi fi ok daca merg la petrecerea aia stupida, voiam doar sa ii arat lui Pattinson ca pot trece  de el, sau asa incercam sa ma conving. Cel putin daca eram credibila pentru cei din jurul meu aveam sa ma stimulez sa fie si adevarat, nu?

Asa ca mi-am strans parul intr-o coada, mi-am luat o pereche de blugi si cu plovarul gri. Era o petrecere intre prietenii imi spusese Taylor, cu toate ca eu nu eram prietena cu nimeni, nici macar cu mine insami.

– Nu pot sa merg nu cunosc pe nimeni.

– Nu conteaza ma cunosti pe mine. O sa vii in calitate de prietena mea. Ce spui? Stand cu capul pe coate si privindu-ma ca un catelus care isi repara gresala ma facea sa fiu mai sigura si sa privesc latura care incerca el sa mi-o arate.

– Cred ca poate sa iasa bine … am spus cu jumate de gura. De fapt motivul meu era sa nu il mai intalnesc pe Pattison, asa ca nu stiu de ce acceptam sa merg la petrecerea asta. Locul meu nu avea sa fie acolo. Sau poate aveam sa ma simt bine discutand cu unul din vesnici si intelegatorii mei prieteni: peretii sau orice altceva care se afla pe post de mobila. Cu ei in prejma mea nu aveam sa fiu singura.

– Daca vrei pot sa spun ca esti iubita mea. Asa nu o sa fi trata diferit.

De parca imi pasa cum eram tratata. Cum putea sa spuna asa ceva? Voiam sa trec peste Robert, dar nu asa. Si aveam sa trec peste, trebuia. Robert nu inseamna asa de mult, doar ca el a stiut cum sa patrunda in mintea mea. Imi placea ca era sensibil. Si latura asta si-o manifesta doar cand eram noi doi, din pacate.

– O sa fie distractiv tu cu mine, Rob cu prietena lui..

– Poftim?

Auzisem perfect, voiam doar sa ma conving, sa vad daca asta era problema lui. Prietena!

– Da ,Rob o sa vina cu prietena lui, si cu inca cineva. Nu am inteles prea bine. Adica nu ma interesa prea mult, ca sa fiu atent. Ce spui? Te incumeti?

Ah al naibii Pattinson! De asta plecase el? Daca avea o relatie nu trebuia sa ma foloseasca pe mine. Nu pot sa cred ca a putut sa se preteze la ceva atat de josnic. Si ce astepta in fata blocului? Sa mi-o prezinte pe noua lui prietena? Sa mi-o bage pe gat? Ah, mai bine incetez sa ma gandesc la asa ceva, nu a fost niciodata sanatos si nici nu o sa fie daca o fac acum.

-Imi place, suna bine. Fii sigur ca o sa vin. I-am spus pe ton hotarat, sau semi hotarat. Nici eu nu realizam.

Asa reusise idiotul sa ma convinga. Nu stiu de ce am acceptat ,nu stiu ce era in capul meu sau la ce ma asteptam sa vad. Dar trebuia sa fiu acolo. Stiam ca era o pierdere de timp si ca eram proasta sa fac asta, poate chiar paream disperata, dar cu riscul la toate astea aveam sa ma duc.

Nu voiam sa atrag atentia..dar cred ca asta reuseam sa fac daca ma duceam imbracata asa. Nici o rochie nu va sta pe mine in seara asta. Si poate ca nu era cel mai reusit outfit, dar aveam sa fiu eu insami.

Un fior de neliniste m-a strabatut cand am vazut pe cineva ca se apropie pe o motocicleta, oprindu-se in fata mea. Se sprijinea cu mainile de ghidon, cu picioarele de cate o parte a motocicletei, ca si cum ma astepta de mult timp. Geaca de piele manusile si casca erau negre. Chipul ii era ascuns in spatele unui vizor fumuriu, dar stiam ca e el si ca venise timpul.

Priveam agitata spre motor si spre el, nu eram sigura ca se descurca. Nu il vazusem niciodata pe asa ceva, dar nu rezolvam nimic daca aveam de gand sa raman toata ziua holbandu-ma la el si sa ma intreb daca ceea ce fac e bine. Bineinteles ca nu era bine ceea ce faceam.

Am tras aer in piept si m-am urcat in spatele lui. Stand acolo cu mainile infasurate pe abdomenul lui musculos ii puteam simti parfumul intepator. Cu noua lui infatisare pe care mi-o descoperise imi parea cu totul alta persoana, unul care profita de viata la maxim fara a-si bate capul cu nimicuri. Desi asa pare si in majoritatea timpului, stie sa fie calculat si sa lase o impresie care e pe punctul de a-mi cuceri inima.

Chiar daca era zvapaiat si imatur aveam incredere in el.

Aerul rece se infiltrase in corpul meu. Reusind sa ma faca sa ma simt agitata. Imi era destul doar simplul fapt ca aveam sa-l revad pe el nu mai aveam nevoie si de altceva. In plus nici macar nu era singur. Speram ca o sa reactionez intr-un mod civilizat. Si ca ceea cu care era sa merite ce-mi facuse el.

Ajunsesem! Nu stiu unde, nu ma interesasem si nici macar nu-mi pasa. Ma simteam ciudat. Aici nu era locul meu, nu era lumea mea. Eram in plus.

Persoane necunoscute care se holbau continuu la mine, nici nu voiam sa ajung sa le cunosc. O decizie proasta sa vin aici. Mult prea proasta! Poate daca plec acum o sa fiu bine si nu o sa raman cu sechele. Dar prea tarziu! Nu stiu unde disparuse Taylor in schimb stiam ca in fata mea era Pattinson. Si era singur. Incepeam sa ma simt incomod, poate el nu avea prietena si totul facea parte dintr-un plan de al lui Taylor, menit sa ma faca pe mine sa vin cu el. Ah, inca visam! Era bine sa ma rezum la asta.

– Buna Em, spuse el si vocea i se infasura ca o catifea masculina in jurul numelui meu … i-am raspuns la salut simtindu-ma pierduta. Spre surprinderea mea, furia incepea sa ii intunece fata.

– De ce nu mi-ai spus despre acea Cassie? continua el.

Ah asta il intersa pe el acum? Dupa atata timp il imi amintea de ea?

– Erai plecat. Spun cu o voce care esua mizerabil in a fi indiferenta. Cel putin incercam…

– Asta nu era o scuza. Trebuia sa stiu.

Si acum ce voia? Sa-mi arate ca ii pasa? Pentru ce? Pentru faptul ca eu m-am facut de ras? Reportera aia de doi bani publicase interviul spunand tot ce interpretase ea din vorbele mele din acea seara. Cu toate ca Robert a dat-o in judecata si a negat tot ce era scris, eu am ramas ca fiind fana numarul unu a lui. Doar pentru ca ajunsesem cel mai departe. Nu stiam cum Taylor a fost atat de calm in toata saptamana aia. Nu imi reprosase nimic, nici macar o explicatie nu imi ceruse. Dar ii eram recunoscatoare.

– Pentru Dumnezeu, domnule Pattinson cum te puteam anunta daca erai imposibil de gasit? am izbucnit intr-un moment de furie pe care nu il mai puteam controla.

El nu imi raspunse in schimb imi cerceta privirea de parca cauta ceva, ceva ce pierduse. Si chiar pierduse ceva … pe mine. Cel putin partial. Refuzam sa ma uit prea mult in intensitatea privirii lui, care era hipnotizanta. Ma pierdeam mult prea repede.

– Ce mai faci? Schimbarea brusca de subiect era derutanta, dar atingerea lui ma inhiba.

– Bine, rostesc cu jumatate de gura si cu respiratia intretaiata. Nu ma asteptam sa reactioneze asa. Si sa ma priveasca … cu dor. Tu?

– Bine, imi raspunse el formal, dandu-mi zambetul care imi lipsea, cel pe care incercasem sa-l uit. Dar fiind imposibil.

Spre groaza mea simteam cum dorinta incepea sa apara din nou, dorinta pe care incercam sa o retin. Nu reusem sa o stapanesc prea bine. Eram atat de slaba in privinta caracterului.

– O sa te rog doar sa ai putina rabdare.

Confuza? Cu siguranta. Dar am preferat sa-i urmez jocul fara sa-i cer prea multe informatii.

– Cine a spus ca nu am rabdare? Sunt chiar foarte calma si dispusa pentru orice. Eram sigura ca in aparenta puteam sa ii fac fata iubitei sale, daca la ea se refera.

– Doar tine-ma strans in bratele tale, in seara asta. Si nu fii prea dura cu sentimentele mele. Si mai ales, nu uita ca totul va avea un scop.

Eram luata prin surprindere de imbratisarea lui neasteptata, dar nu, nu era bine, nu trebuia sa uit ca venisem aici cu Taylor. Ma indepartez usor de el exact la timp. La timp sa vad cum se apropie ea.

Inima mi se strange incet si un fior imi cuprinde tot corpul. Speram si incercam sa ma conving ca ea nu are legatura cu el. Nu vedeam motivul ei de a fi aici. Cu cat se apropia mai mult cu atat sperantele mi se spulberau si incepeam sa simt cum corpul imi este paralizat. Voiam sa cred ca nu vad bine. De fapt preferam sa nu vad deloc. Orice era mai bun decat asta.

Incercam sa imi misc picioarele din locul ala, nu voiam sa vad asta. Dar ele nu se miscau. Incercam sa ma mint ca este doar un cosmar si ma voi trezi curand, iar totul va disparea. Dar senzatia persista, iar eu eram incapabila de a face orice miscare. Posibilitatea sa reactionez la un stimul era minima.

Dar inima mea batea mai tare, cu fiecare apropiere a ei. Simt cum un gol imens se construieste inauntrul meu, unul dureros, care ma apasa cu fiecare secunda in care ma gandeam la ea. De ce ea? Putea sa fie alta, oricare alta. Respiratia mea era atat de grea si lacrimile incercau sa iasa la suprafata, dar nu puteam sa le las sa iasa.

Venise pentru el! Venise cu el! Cu zambetul pe buze se apropie si isi depune un sarut pe buzele lui, in timp ce el ii cuprinde mijlocul si o ia in brate strangand-o la pieptul lui.

Probabil aratam ca si cum as suferi de cele mai groaznice dureri posibile. El o tinea pe ea in brate, dar isi indrepta privirea catre a mea. Nu cred ca a vazut ceva bun. Poate doar durere si chinuri groaznice, fata mea plina de expresii contorsionate. Afisez un zambet amar, care cu greu reusisem sa il arat si incerc sa fac un efort pentru a pleca.

Sa il vad cu ea … imi era imposibil, mai ales sa cred asta, desi ii vad aici in fata mea. Inima mea era franta, nu stiu daca motivul era ca el se afisai cu alta in fata mea, sau doar pentru ca acea alta era tocmai ea. Voi rabda, trebuie sa o fac, trebuie sa nu cedez. Nu in fata lor.

Ce scop poate sa aiba asta? Ce trebuia sa inteleg din cuvintele lui? Ca el stia cine e ea? Stia rolul ei in viata mea?

Trebuia sa-mi dau seama ca sunt doar o alta fata, ca mai mult de atat nu am fost niciodata. Ma simt atat de mica acum. Incerc sa am incredere in mine, sa nu uit ca eu contez sau ca nimic nu se va schimba. Mereu m-am mintit ca va fi mai bine, dar ma amageam si-o stiam prea bine.

Parul ei blond si lung pana in zona umerilor era atat de simplu de recunoscut, felulul ei superficial iesit la suprafata imi provoca greata. Ea nu realizase ca eram in preajma si speram ca Rob sa nu o indeparteze pentru a ne face cunostinta, sa o vad din nou cum imi zambeste cu superioritate, era ultimul lucru de care aveam nevoie.