Capitolul 23 – Shadows of the past (part II)

Printre clipele pe care le apreciez cel mai mult si pe care incerc sa le pastrez vii in memoria mea nefunctionala din cauza putinei utilizari, se afla doar cele marcate de fericire, cele petrecute alaturi de diferite persoane iubite, desi alea sunt destul de putine. Ma multumesc! Ma multumesc afectiunile lor, si nu actiunile mele incontrolabile si lipsite de uz sau gandire.

Inima nu imbatraneste si in orice moment simti ca poti iubi din nou, dar asta nu inseamna ca ea nu e importanta, trebuie protejata de orice suferinta. Mai ales ca eu nu stiu sa o fac! Si daca incerc ori o distrug si o aduc intr-o stare mai deplorabila si vulnerabila decat era, ori o las fara viata. Niciodata nu nimeresc varianta buna.

Dar atunci cand neincrederea patrunde in sufletul tau ce e de facut? Simti ca durerea e la fel da neplacuta si insuportabila ca o muscatura de sarpe plina de venin, o muscatura care iti marcheaza viata, lasandu-ti cicatrice. Dar faptul ca sunt constienta de asta nu ma ajuta cu nimic. Doar daca am antidotul.

Si intotdeauna exista un antidot care sa iti salveze viata, facandu-si efectul mai devreme sau mai tarziu, doar ca raul e deja facut. Si e dureros sa simt cum curge prin vene veninul indoieli, si sa stiu ca gelozia imi poate intuneca felul de a gandi, transformandu-mi dulcea iubire intr-una care iti lasa un gust amar. Asa eram eu. Plina de gustul amar al pelinului.

Aerul rece ma facea sa ma simt mai bine, dar nu imi diminuase sentimentul de neliniste, furie si orice altceva mai era in sufletul meu. Era o furtuna pe care o stapaneam cu greu.

Ca sa fiu sigura ca nu imi va interzice cineva sa sting tigara, binefacator de linistitoare in astfel de momente, am deschis geamul stand la fereastra si privind nori negri deasupra orasului. Vantul incepuse un dans lent cu draperiile turcoaz. Simteam frisoane in tot corpul, iar incheieturile imi tremurau si ma simteam exact cum eram. Singura!

Nici macar tigara nu reusea sa calmeze o parte din mine. Si ma uitam cu ura la reflexia care se vedea in geamul deschis. Tragand in ciuda din ea, din ce in ce mai mult, doar in speranta ca orice senzatie va disparea sau va fi diminuata cat de curand.

Ma refugiasem intr-una din camerele goale, una care nu avea nici muzica, nici oameni, nici pe Robert Pattinson imbratisat cu Vicky.

Din parcare venea o lumina artificiala a unui far de masina, prin deschizatura dintre draperie si perete. Prin ea se vedea lumina puternica care reusise sa ma trezeasca din gandurile indepartate. Nici macar nu realizasem ca trecuse atat de mult timp de la privitul norilor gri si incarcati cu ploaie, la privitul in gol, in intuneric catre nicaieri. Chiar era destul de intuneric, nici luna nu se vedea. Dar nu imi pasa prea mult de ora, insa am incercat sa ma uit la ceasul de la mana, sa realizez de cat timp eram aici si nu ma cautase nimeni.

Era aproape 1 dimineata si eu eram la a 10 tigara. Sau pana acum au fost 20? Nu tinusem prea bine socoteala. In jurul meu nu cunoasteam nimic, iar durerea de cap nu ma lasa sa redau o forma a obiectelor ce ma inconjurau. L-am simtit pe el miscandu-se langa mine si un geamat scapat usor. Atunci genuchiul lui se lovi de al meu. Nu il auzisem intrand si cu atat mai putin apropiindu-se de mine.

– Em? Mormai el.

Nu astepta sa ii raspund, in schimb el a intins bratul peste mine tragandu-ma langa el, aducandu-ne trupurile mai aproape. In timp ce eu ii inhalam parfumul, el si-a intors fata spre a mea si incercam sa nu ma gandesc la cat de gresit e totul, sau simplul fapt ca el nu merita nici macar minunea de a-l lasa sa fie langa mine.

Trebuia sa plec cand am avut ocazia, nu sa ma ascund ca un soricel fricos asteptand sa adoarma mata ca sa pot fugi.

Blonda oxigenata superficiala si fara minte! Ea era cauza a tot ce era rau in viata mea.

Nu mai suportasem sa o vad pe Vicky stand de gatul lui. Inca ma intrebam cum ajunsese la ea? Si daca ea era aici, unde era Nate? Il parasise? „..a spus ca vine cu o prietena, si inca altcineva…” vocea lui Taylor imi rasuna in minte.

Nu, nu se poate, mintea mea o lua razna din cauza a ceea ce a putut vedea. Trebuia sa fiu tare si sa nu mai las lacrimile si tristetea sa puna stapanire pe mine. Nu mai voiam nimic, nu atata timp cat totul se platea cu un pret atat de mare. Fericirea mea!

Acum trebuia sa lupt pentru a ma ridica fara sa doara, sa invat sa respir fara sa fiu a lui. Si sa ma conving ca langa mine nu se afla Natahaniel.

– Buna! i-am spus cu raceala.

– Buna! Imi spuse el in timp ce imi capta privirea si imi arunca acel zambet smecheresc, acela care stia ca imi placea. Poate zambetul sau chiar persoana lui era doar o impresie proasta lasata de obscuritate, de lumina partiala, de imaginatia mea care o luase razna de la prea multa nicotina. As fi vrut eu! Dorinta zadarnica.

In  pozitia in care se afla acum fata lui era luminata de farul indiscret, dezvaluindu-i lui Nate trasaturile de mult uitate. Doar ca acum era mult mai diferit. Slabise de cand nu-l mai vazusem, tenul lui era la fel de palid ca si varul de pe pereti, fruntea plina de cute, probabil semnul stresului prin care a trecut, iar ochii lui mult prea bagati in orbite si inconjurati de cearcane. Atat de diferit de cand il vazusem ultima oara. Mult prea sters. Puteam sa spun ca arata mai rau decat mine atunci cand aflasem ca ma inseala.

Distanta dintre noi era atat de mica incat puteam sa-i aud inima cum bate, a mea inca era in stare de soc, probabil nevrand sa faca cunostinta cu cruda realitate. O lasa, la fel ca si stapana!

Inima lui se simtea atat de amortita incat ajusesem sa ma gandesc daca mai simte ceva, sau poate ca acum inima lui are nevoie de vindecare. Si daca nu ma inselam saperam ca nu eu o sa-i fiu medicamentul. Nu eram pregatita pentru asta, dar nu m-ar deranja sa-l ajut. Raul pe care mi-l facuse nu mai avea atat de mult efect asupra mea. Stiu cum e sa ai nevoie de un sprijin, dar nu stiu cat de pregatita eram pentru asta.

Deveneam mult prea sentimentala, si asta nu era in avantajul meu. Chiar trebuia sa-mi pese acum de el? Sau sa ma gandesc ce cauta? Nu avea rost. Cu siguranta raspunsurile m-ar rani mai mult. Mai bine scapam din inchisoarea facuta de bratele lui decat sa ma intreb ce face el aici.

Putea inima lui sa fie devenit insensibila si sa nu mai simta nimic pentru Vicky, pentru toata iubirea pe care spunea ca i-o poarta, dar el nu mai avea nici un rol de jucat in viata mea.

– Stii chiar as vrea sa o iau de la inceput cu tine. Si stiu ca tu vrei sa fii cea care ma va salva.

De cand se credea asa bun la presupus? Cum putea sa afirme asta dupa tot ce imi facuse?

– Asta da … incredere stupida. Am spus cat de serioasa am putut dupa care am izbucnit intr-un ras isteric.

– Em esti singura pe care pot conta acum. Am fost un prost cand te-am indepartat de mine, si imi pare rau.

– Bine spus „acum”. Si dupa ce o sa vina mironosita aia oxigenta, o sa vrei sa ma inlaturi iar ca pe un gunoi. Prefer sa fiu gunoiul altcuiva.

De fapt nu e bine sa fii gunoiul nimenui. Ce prostii spun eu? Gura proasta, care vorbeste fara sa stie.

– Nu trebuie sa fii atat de aspra cu tine. Stii ca mereu ai avut un efect asupra mea. Chiar si fara sa ma atingi, privirea ta e suficienta ca sa ma vrajesti. Stiu ca am gresit, dar sunt om si e normal.

– Nu e normal. Intotdeauna ti-ai permis mai mult decat poti obtine.

– Vreau sa fac cu tine TOT!

Asta suna ca o propunere indecenta.

– Crede-ma te vreau. Impreuna puteam ajunge oricat de sus vrem.

Cu siguranta e o propunere indecenta.

Il refuzam. Din toate punctele de vedere era refuzat, dar inca nu intelegeam zambetul de pe fata lui, sau faptul ca ma trata atat de diferit. Ajunsesem regina si eu nu am fost imformata? Data viitoare mi-ar trebui semne divine ca sa stiu si eu la ce sa ma astept. Nici acomodarea nu este una dintre calitatile mele.

E vesel fara motiv sau cel putin asa pare, si daca chiar exista motivul mintea mea nu-si poate da seama care e. Desigur n-as refuza o explicatie sau orice altceva care m-ar ajuta sa inteleg. Sentimentul de mila inca persista si din ce in ce el lua amploare, iar asta nu-mi placea. Ma facea vulnerabila in fata lui.

Brusc fata lui incepea sa se transforme, capata trasaturi provocate de spaima, panica … parea ingrozit.

– Esti in flacari, imi spuse el cu o voce pitigaiata, abia auzita.

– Daca tu crezi asta, esti dus rau cu capul. Nu am nimic si cu atat mai putin nu vreau sa sar pe tine.

Simteam miros de fum, dar eram prea absorbita de cuvintele lui, si de faptul ca ar trebui sa-i dau cu ceva in cap. Da, cu siguranta asta ar merita. Cine se crede de-si permite sa-mi adresesze macar un cuvant, ca sa nu mai zic de ceea ce incerca el sa faca.

– Nnnuu … nuu laa .. asta .. maa .. refeerr …

Imi facea semne sa ma uit in spate, dar nu aveam de gand sa-l iau in seama. O clipa de neatentie imi trebuia ca apoi el sa faca ceva, asa ca mai bine ma lipseam.

Insa el nu incerca din nou sa ma convinga ca „eram in flacari” pur si simplu fugi cat putu el de repede spre usa, strigand ceva ce eu nu intelegeam.

Mirosul insuportabil de fum se facea simtit mult mai bine, insa eram convinsa ca mirosul venea de afara, iar lumina din ce in ce mai evidenta era din cauza unui tampit care nu avea ceva mai bun de facut decat sa tina farurile aprinse. Incepeam sa realizez ca vizibilitatea din camera chiar devenea mai incetosata si ca temperatura ei cresucuse considerabil.

Dar realizarea ma lovi subit, cand aerul era irespirabil. M-am intors doar sa realizez ca exista un foc. Imaginea era cutremuratoare, doar pentru ca imi amintea de trecutul meu dureros si asta era suficient ca sa ma tina pe loc. Stateam si priveam la diferitele forme care le capata focul facandu-te sa te temi, sa nu ii stai in cale.

Chiar voiam sa fug, nu eram atat de nebuna sa stau, sa ma mistuiasca. Insa picioarele mele nu ma ascultau, ramaneau pe loc in timp ce se inmuiau treptat. Lacrimile deja isi facusera loc si incepuse sa-mi uda obrajii. Nu erau lacrimile fricii, ci ale durerii. Fumul mult prea dens nu ma mai lasa sa respir. Deja incepeam sa aud voci care ma strigau si sa-l vad pe Taylor venind spre mine pe scara de urgenta. Dar nu mai puteam face nimic. Cu o bufnitura, cu ochii atintiti catre el si cu zambetul pe buze incercand sa-i spun ca tin la el si sa nu ma uite … cad. Cad atat de puternic incat ultima senzatie pe care o simt e durerea de cap si sangele care se prelinge incet pe fata mea.

Nimeni nu stie viitorul si el poate fi la fel de schimbator ca vremea.

36 răspunsuri to “Capitolul 23 – Shadows of the past (part II)”

  1. primaaaa :X

  2. mi se pare dubioasa „reaparitia” subita a lui nate. venise sa „o revendice” pe pretioasa sa vicky din bratele lui robert ? sau sa ii spuneam maimuta oxigenata ce se agatase de gatul acestuia 8-| ? .
    saraca em, se pare ca trecutul nu vrea sa o lase in pace. aparitia acestor doua personaje din el nu ii fac nici un bine. mai ales in circumstantele acestea dureroase. eu o percep pe aceasta vicky ca o tipa superficiala si materialista, genul acela care se baga in seama fara nesimtire. nici nu cred ca e atat de frumoasa. doar genul acela plastic de frumusete, probabil.
    sunt tare confuza si nu il inteleg pe rob. numai daca individa asta il santajeaza cu ceva ce i-ar face rau emmei :)). alta cale nu vad. oricum ceva dubios clar e la mijloc.
    si..nate ala..chiar e nesimtit. si sta cam prost la capitolul neuroni, asta e clar. cum poate sa ii propuna fara nici o jena „sa il salveze”, auzi. mai ales dupa ce i-a facut. nici macar nu a fost barbat indeajuns sa o salveze el din incendiu.
    noroc de eroul zilei :X. taylor rocks :X I simply love that kid 8-> sper sa aprecieze si em cate a facut pentru ea. chiar e un sprijin de nepretuit pentru ea.
    superba parte, ai facut o munca minunata ca de obicei. abia ast continuarea. :X
    kisses >:D<

    • nici nu vor incerca sa faca ceva pentru binele ei, intotdeauna va exista doar propia lor persoana, interesele lor si nimic altceva.
      in trecut relatia dintre emma si nate a fost destul de puternica doar din partea ei ca el era mult prea indiferent ca sa dea atentie acestor lucruri, si s-a obisnuit asa, si inca crede ca nimic nu este schimbat, iar ea face pe intangibila.
      poate ca reusea sa o salveze daca ar stii ca em ii mai permite sa se apropie, sau poate ca nu:)) nu ii place sa infrunte greutatile, mai bine fuge de ele si scapa usor
      si taylor:X ei bine taylor e mereu langa ea atunci cand ea are nevoie, un fel de inger pazitor:>
      ma bucur ca ti-a placut:X
      >:D<:*

  3. ador capitolul imi place f mult cred ca ma citit de cateva ori anumite parti cum ar fi”- Esti in flacari, imi spuse el cu o voce pitigaiata, abia auzita.

    – Daca tu crezi asta, esti dus rau cu capul. Nu am nimic si cu atat mai putin nu vreau sa sar pe tine.

    – Nnnuu … nuu laa .. asta .. maa .. refeerr …” imi plac f mult abia astept urm capitol, app pe cand urm. ca sunt nerabdatoare

    • nate stie cum sa capete neincrederea:))
      cat despre capitolul urmator, eu vreau sa-l postez curand. dar nu mai spun o zi..netul meu face figuri si nu stiu daca in ziua respectiva nu va fi la fel, adica imi place sa ma tin de promisiuni dar acestea nu depind in totalitate de mine. :*

  4. wow,dramatic,vicky era aceeasi din bratele lui rob,asta chiar nu perde timpul.wow,ce viata are si em,nu o invidez,abosolut minunat,nu ma asteptam ca lucrurile sa o ia pe calea asta,am ramas muta de uimire,super,astept nerabdatoare urm capitol.

    • imi pare bine sa aud asta:)
      sincer in momentul asta nici eu nu as vrea sa fiu in pielea ei, desigur ca in unele momente o invidiez… dar sper sa-i fac viata mai buna. depinde de idei:))
      >:D<:*

  5. am recitit capitolul. devin dependenta, cred :)) e asa frumos 8-> multumesc cathy ca ma faci sa visez !

    >:D< hugs

    • chiar nu ma asteptam sa-ti placa incat sa vrei sa-l recitesti.
      pentru mine inseamna foarte mult, munca ta este foarte buna si consider ca ceea ce fac eu e mic copil pe langa ce scrii tu:))
      >:D<

  6. Wow! Ce complicat a devenit totul! Mai intai taylor..apoi rob..apoi iar taylor..apoi nate(d unde a mai aparut si el?) si in final jacob..de fapt nu e un final..saraca em..crek e ff confuza..eu asa as fi in locul ei… Acuma chiar nu mai stiu cu cn va ramane sau cu cn ar trebui sa ramana! Deja rob a abandona-to…taylor cand e cand nu e..si nate acuma..nici nu mai stiu ce e cu el!! Sa continui repede sa ma dumiresc si eu!

  7. scuze ca nu am intrat mai devreme dar calculatorul meu superb, dragutz si smipatic a facut pana`…….capitolul e foarte foarte concentrat,firar` ea vicky sa fie`, nate la fel pt ca e un profitor si vine la em` numai cand are nevoie…..dar em cum a cazut…. pur si simplu pe podea sau… de la geam …e cam idiot ce zic eu acum dar pare dubios sa cazi pe podea si sa te umpli de sange;)))….. te pupacesc:*:**:*:*:*:*

    • nu conteaza, ma bucur ca nu ai renuntat:):*:*
      sa vedem daca reusesc sa te lamuresc:))
      em mai are cateva sechele de la incendiul prin care a trecut si sa mai fie in fata altuia nu ii face tocmai bine
      neputand sa plece din camera plina cu fum, a inceput sa ramana fara aer, iar amintirile din trecut nu o ajutau deloc. in timpul lesinului s-a lovit destul de rau la cap, de un colt al mobilei, ceea ce ea n-a mai simtit din cauza dureri. sa zicem k era semi-constienta:))
      si partea cu sangele banuiesc ca ti-ai dat seama:)

  8. cat am asteptat cap asta:X:X

    si a meritat asteptarea:X

    pai, unele nedumeriri le-am inteles citind raspunsurile la celelalte commuri..dar mai am si eu o intrebare..

    Vicky e tipa cu care a inselat-o Nate?:D

    stau prost cu memoria, uneori uit si chestii pe care le-am scris eu:”>

    >:D:D<

    • hy funnkysmile 🙂 nice to meet you
      la partea cu memoria si eu stau la fel de prost :)) si da, vicky e cea care s-a bagat intre em si nate … nu stai chiar asa prost;)
      >:D<

  9. Wow! Sincer, nu ma asteptam ca Nate sa se reintoarca. Sunt sigura ca acest soc a fost foarte dur pentru ea. Stiam ca cineva va venii sa o salveze. Sincer ma asteptam sa fie Rob, dar chiar ma bucur ca a fost Taylor. Se vede ca tine la ea. Acum sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla mai departe. Este minunat acest capitol. Este evident. Te descurci extraordinat. Acum tot ce pot face este sa astept nerabdatoare urmatorul capitol. Inca o data, bravo! Spor la scris in continuare:X:X:X

    • initial ma gandisem la rob, dar el era prea apropiat de vicky si asta ii ocupa timp, nu putea sa fie si erou. ma bucur sincer ca tu-a placut si esti draguta cu mine ca de obicei 🙂 :*

      sunt laude, din partea tuturor, pe care am impresia ca nu le merit, dar va multumesc pentru ele>:D<

  10. cathy>:D<
    uau…a fost o rasturnare de situatie la care cu siguranta nu ma asteptam.sa apara din nou nate a fost :O:O si imi pare rau ca em trebuie sa treaca prin atatea,dar sunt sigura ca va rezista..are un caracter puternic
    capitolul e foarte frumos:X
    te pup si abia astept sa apara si urmatorul:*

  11. Nate asta e X( nesimtit.Vine dupa atata timp si cere iertare.Saraca Em:(.Taylor e asa de dulce:Xsi dragutz si tot felul:X.Intotdeauna apare la momentul potrivit.Pe Rob nu il inteleg de ce face asta,insa sper ca ne vei lamuri tu intr-un final
    Te pup:*!Si sper sa se rezolve problema cu internetul:-s.Stiu cum e.

    • cam asa am de gand sa fac, sa va lamuresc intr-unul din capitolele viitoare
      si da, taylor stie sa apara la mometul potrivit:>
      >:D<:*

  12. super prea tare.am avut dreptate cu vicky,deci! oricum mi-a placut nu am citit mai devreme pt ca am fost plecata la bunici si de aia. dar acum o sa citesc in continuare. cam complicata treaba aici, da sper ca in final va fi bine. oricum nate pare un egoist. bleah

  13. hei si te astept si pe blogu meu http//:hormonik.wordpress.com

    • o sa incerc sa-mi fac timp sa ajung sa-l citesc..daca nu o sa fie curand, cu siguranta va fi dupa ce termin ficul asta(care nu mai are chiar asa multe capitole..cred:)))

  14. ce tare….m-ai lasat fara cuvinte…Tay devine din ce in ce mai dragutz…si Nate? ce cauta el la Emm?????? eu una il detest.

  15. ahhh,…saraca
    trec la cap.urmator!!!!!!!!!!!!!!!!!

  16. gata am aparut si eu pe aici:))
    scz de intarziere dar am avut ff multe pe kp:-L
    deci cap asta e super:X….si sarac Em,…si ma enerveaza nate si vicky bineinteles:))
    am vzt k ai mai pus capitole si ma duc sa le citesc:*:*
    pupiki>:D<:*:*

    • sper ca problemele tale nu au fost prea grave, si ca le-ai rezolvat 🙂
      >:D<:*

      • din fericire le-am rezolvat…si acum sunt libera sa intru si pe aici sa vad daca ai mai postat…si bineinteles acum am timp sa mai scriu si la fic-ul meu:d
        >:D<….multumesc pt griji:*:*

      • ma bucr ca ai rezolvat 😀
        si ai fic?..nu stiam:))

  17. minunat :X … desi e ciudata aparitia subita a lui Nate shi inka nu s-a clarificat ce are in cap rob ,iar tay ei bine … e din nou eroul 😛 . I just love it !!! :*:*

  18. da am si eu un fic:D
    va invit sa-l cititi daca vreti normal:*:*
    http://ladyyo.wordpress.com/
    >:D<:*:X

  19. De ce venise Nate? O vroia iar pe Vicky, si o facea geloasa, sau doar vroia sa.. se vindece? Atat de mare e egoismul lui?
    Si i – a zis lui Taylor ca tine la ellllllllll. 😡 😡 😡 😡 😡
    Sper sa o salveze. 😀 😡
    Din nou, el e eroul. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: