Capitolul 24 – Amnesia

Asta ar trebui sa fie o alta senzatie tampita de deja-vu! Doar ca totul pare atat de real. Atat de mult alb … si mirosul insuportabil si intepator de spital si medicamente. E un alt vis, asta ar trebui sa fie. Trebuie sa fie asta!

– Cioc, cioc! Se poate?

De cand era Ben timid? Si astepta aprobarea mea? Asta ma face sa inteleg ca nu e un vis … nu l-as visa pe Ben.

– aaa … da.. reusesc sa rostesc si sa observ ca vocea mea era mai subtire si nu avea acelasi ton impunator pe care reuseam sa-l am. Si aveam nevoie de un pahar de apa, unul care se pare ca nu mai avea loc in multitudinea de flori. Aveam admiratori si eu nu stiam? Se pare ca da.

– Hei frumoaso, supravietuiesti!

– Asa se pare, spre ghinionul tau, incerc o tentativa de tachinare, care se pare ca nu mai functioneaza. Daca mi-as aminti si ce s-a intamplat ar fi perfect, am continuat cu o voce scazuta, una care nu s-a facut auzita.

– Cum te mai simti?

– Groaznic!

– Nu trebuie. Esti iubita de toata lumea! Concluzia lui venind dupa un moment de examinare a camerei, sau a salonului, mai bine zis. De parca mie mi-ar pasa de parerea lui.

– Normal ca sunt! Doar nu mi le-am trimis eu singura, si incep sa chicotesc.

– Asta esti tu! Bine ai revenit. Imi spune cu zambetul pe buze, un zambet cald, care ma distrage de la actiunea lui de a-mi ciufuli tentativa de par, cea care nu era acoperita de bandaj.

– Doar tu esti aici? Restul?

– Nici nu stii ce ai provocat. Aly si cu Ada parca au innebunit! S-au dus pana acasa sa faca un dus si sa se schimbe, erau de prea mult timp aici. Iar ceilalti nu te-au parasit, sunt jos la cafenea. Nu trebuie sa te gandesti ca ti-au lasat florile si au plecat. I-ai ingrijorat pe toti sa stii. Un zambet trist ii intuneca fata, facandu-ma pe mine sa ard de curiozitate. Dar poate nu e momentul sa deschid gura pentru orice prostie.

Se purta frumos cu mine, fata de cum il stiam! Prea frumos. Urasc sa provoc mila. Ce naiba! A uitat asta?

– Te-ai lovit la cap? Il intreb intr-un sfarsit. Nu puteam sa-mi tin gura, faptul ca ma privea din nou cu dragoste ma facea si mai confuza. Ma simteam intr-un film prost jucat, intr-unul in care stiam doar inceputul si sfarsitul. Pierdeam esentialul! Sau poate replicile erau schimbate si uitara sa ma anunte si pe mine.

Stiu ca asta mi se intampla in mod normal si frecvent, ca sunt pe alta planeta. Dar acum era diferit, simteam ca e ceva diferit.

– Nu trebuie sa fii asa. Stii bine ca ultima oara catelul tau a fost destul de protector.

Catel? Aveam catel?

– Si Alyssa cand vine? Schimbare de subiect. Geniala idee, poate asa nu realiza locul meu lipsa al amintirilor, sau poate observa si nu voia sa-mi arate. Cateva cute ii aparura pe frunte si deja se uita suspect la mine. Norocul meu? Nu a intrebat.

– O sa apara curand, impreuna cu Ada. Dar nu le anunt ca ti-ai revenit, altfel o sa intre urland in spital, iar ceilalti dupa ea, si nu ar fi o idee buna.

– Ceilalti .. fiind cine?

– De parca n-ai stii, ma priveste exasperat dandu-si ochii peste cap. Taylor, Pattinson … si datorita lor, de cand esti aici ziaristi dau tarcoale spitalului.

Parca a facut un efort supraomenesc sa le pronunte numele. La fel de capos ca intotdeauna. Prea multa ura pentru niste vedete. Doar ca … de Nate nu a spus nimic. El niciodata nu ma lasa singura, mai ales cand imi era atat de greu. Inca nu ma vazusem intr-o oglinda si nu-mi aminteam cum am ajuns aici, dar nu credeam ca sunt desfigurata.

– Si… aaa… Nathaniel?

– Ah stai linistita, pentru prima oara m-am pus de acord si cu idiotii aia si l-am dat afara. Nu se va apropia de tine, locul e bine pazit.

Cum putea sa spuna ca nu se va apropia de mine? Cred ca durerea mea il afecta pe el.

– Ai innebunit? Incep sa urlu ca o isterica.

– Calmeaza-te, stiu ca nu-ti place sa fii pazita, dar e o situatie de urgenta.

– De cand vorbesc o alta limba? Netrebnicule. Ce te face sa crezi ca nu vreau ca Nate sa-mi fie aproape? Il vreau langa mine acum. Eram atat de nelinistita si tremuram din toate incheieturile. Sa nu te mai prind ca iei decizi atat de proaste. Ah, saracul Nate, probabil ca e mult mai ingrijorat. Nu fi prost si nu te uita asa la mine. Du-te si cheama-l pe Nate.

Asistenta intra, in timp ce el incerca sa ma linisteasca, dar nu prea reusea.

– Nu intelegeti ca nu am nevoie de un calmant? Il vreau pe Nathaniel.

Incet usa camerei se deschidea din nou, daca era o alta asisitenta, le smulgeam tot parul din cap. Se pare ca azi vorbeam o alta limba, fara sa-mi dau seama.

Un barbat inalt, cu parul aramiu si foarte ravasit, cu mii de cute pe fruntea lui, parand ca sunt lipite, se uita la mine atat de trist. Clar! Provocam mila. Fata lui imi parea cunoscuta, daca as stii si ce rol are in viata mea, ar fi perfect. Datorita transparentei lui, tenul ii era deosebit de stralucitor, trasaturile ii erau frumoase, incat puteam sa cred usor ca e un inger. Sau era? Asa aveam sa-mi termin viata?

Insa el, incet, se apropiase de patul meu, si ma atinse. Mana lui se simtea fina, si un fior imi strabatu corpul. Inca eram pe Pamant. In timp ce mintea mea nu mai rationa, o dorinta arzatoare isi facu’ loc. Voia si ea sa fie bagata in seama de el. Aveam o pofta nebuna sa ma indrept spre el sa-i mangai fata si sa-i ating buzele. Nu apucasem sa fac asta, o stare de somnolenta ma cuprinse si simteam cum ploapele deveneau din ce in ce mai grele.

– Acum ca sunt aproape de tine nu-mi mai pasa de nimic, orice pe langa tine e insignificant, distantele mult mai mici. Si o sa vina momentul nostru in care vom lamuri totul. Chiar mi-ai lipsit, mai mult decat as fi crezut! Am auzit cuvintele lui cu cateva clipe pana sa adorm. Stiam ca o sa ma intreb daca ce-am auzit a fost vis sau realitate.

***

– Cu fiecare zi eram tot mai aproape, dar o sa fiu in continuare alaturi de tine, castigand ceea ce se pare ca am pierdut.

Alta voce straina, nu o puteam recunoaste. Dar era atat de calda, ca voiam sa vad cine imi vorbeste. Doar ca ochii mei nu voiau sa se deschida, nu-mi ascultau comanda si ramaneau in continuare lipiti. Nici bratele nu mi le puteam misca, dar auzeam destul de bine. Si erau multe voci in camera, atat de multe ca imi era imposibil se le recunosc.

– Incercati sa faceti liniste, nu vrem sa o trezim, intotdeauna Alyssa a fost grijulie, doar ca acum eram treza si nu mai avea rost sa vorbeasca ei in soapta.

– Mai bine mergem afara. Daca ma puteam misca urmatoarea vaza ii apartinea capului Adei. Ea era castigatoarea. Cum mai puteam eu sa aud discutia lor, semi-privata, daca plecau?

– Lasa-ti-o oricum doarme, si nu aude nimic, daca era asa ne trezea ea. Sigur nu se lovise Ben la cap? Aveam indoieli serioase.

– Ar fi mai bine sa discutam afara! Banuiam ca asta era vocea celui care ma calmase. Daca tinea neaparat sa scape de admiratia cu care incepusem sa-l privesc se rezolva. Mai trebuia sa continue putin.

– Pastrati-va parerile pentru mai tarziu, e ceva serios!

– Dramatizezi, incepu una din vocile necunoscute.

– Da, sigur. Catel, nu stii cum a reactionat mai devreme, nu ai asistat la criza ei. Nu ai fost de fata cand il chema pe Nate.

– Nate?!

– Cine?!

– Glumesti!

De ce erau toti atat de surprinsi?! De cand e anormal sa vrei sa-ti vezi iubitul? Incepeam sa cred ca lipseste ceva din puzzle-ul meu.

– Trebuie sa vorbim cu doctorul, sa vina urgent. O sa-l sun pe Seth! El se va ocupa de asta. In el am incredere.

Ah, Aly esti proasta sau ce? Crezi ca vreau sa afle tata ca sunt in spital, inc…

– Nu, nu e bine sa faci asta.

– Nu-mi place sa recunosc, dar catel are dreptate. Daca il suni pe el, va afla si Adam si nu vrem sa-l ingrijoram si pe el.

– Si atunci cum aflam ce are, si daca o sa se faca bine? incepu sa se planga Alyssa. Nu vreau sa astept pana cand ne vor da ei diagnosticul. Se misaca mult prea incet.

La naiba, cu tot si cu toti. Nu aveam nevoie de mila lor. Trebuie sa ma ridic si sa le arat ca sunt mai sanatoasa ca niciodata.

– Banuiesc eu ce ar avea.

– Si de cand esti asa ingenios si priceput in medicina? Incepu Ada sa-l intrebe. Sincer asa e. De cand era Ben asa? Sau nu era el? Il rapisera extraterestri si ii schimbasera personalitatea. Asta trebuia sa fie.

– Lasa-ti-l sa-si spuna ideea!

– Multumesc PattSonat.

PattSonat? Nu era PattSonat. Era Pattinson, sunt sigura ca asta era numele. Daca as putea sa-mi amintesc si de unde stiu asta, ar fi perfect.

– Amnezie. Amnezie partiala. Asta trebuie sa fie. L-am facut pe el catel. Si nu a inceput sa ma faca in toate felurile asa cum ar fi fost normal.

***

Priveam florile, care colorase camera atat de mult incat sa ma faca sa uit ca sunt intr-un compartiment al spitalului. Ceea ce inca ma intriga e ca mintea imi zbura la Pattinson si nu la faptul ca Nate inca nu aparuse.

Oare, daca as cadea victima privirii lui verzi, acei ochii care pareau sa vada prin mine, ce s-ar intampla? Asta ma punea in incurcatura, si devenea chiar inspaimantator. Dar nu ma puteam abtine sa nu ma intreb ce s-ar intampla daca din gresala mi-as lasa influentata de sentimente si cu o privire sau un oftat, as reusi sa-l fac sa ghiceasca sau sa afle prostia pe care o gandesc. Daca as cadea prada ispitei?

Fir-ar! Nu stiu ce e cu mine. Am inceput sa bat campii aiurea.

– Em?! De ce era toata lumea atat de grijulie? La capiatul de Ben as putea sa inteleg, dar Nate..

– Da, sigur! Ce intrebare e asta iubitule?

– Iubitule?

– Nu, mama. Ce are toata lumea? Nici macar nu te apropi de mine sa ma saruti.

– Nu cred ca e o idee buna!

Ce voia sa spuna cu asta? La naiba cu memoria si cu tot.

– Nu am raie, sau ultima oara nu aveam. De ce se fereste toata lumea de mine ca si cum pe mine scrie ciuma?

– Em tu chiar nu-ti amintesti?

– Ba da, doar fac pe proasta. Tu ce crezi?

– Oh … ar trebui sa stii ca e vina mea, pentru tot ce ai patit.

– Nu fi prostut! De ce ar fi vina ta? Unul care imi spune si mie cauza, trebuia sa stiu ca Nate e de incredere si el ma va ajuta.

– Te-am cerut in casatorie si se pare ca nu a fost momentul potrivit.

Casatorie?! In sfarsit facuse pasul cel important din viata noastra, etapa care urma sa ne consolideze relatia, iar eu nu-mi puteam aminti. Lovitura nenorocita. Sau ce patisem? Nu stiam nici macar pana acum ce mi se intamplase. Dar macar sentimentul bucuriei trebuia sa-l simt. Trebuia sa ma acapareze si sa nu ma lase sa ma gandesc la altceva, ceea ce nu se intampla. Clar! Totul avea efect negativ asupra mea sau eram defecta.

– Ce-am spus?

Oare chiar eram capabila sa spun nu? Arata ca si cum o furtuna venise si ii distrusese sufletul, visele. Arata distrus. Iar eu puteam fi furtuna.

– Tocmai … nu ai spus, nu ai apucat sa spui. Erai ocupata … cu Pattinson.