Capitolul 26 – No chance

Intuneric, si iar intuneric. Franturi de amintiri imi apareau in minte. Deveneau un puzzle mult prea greu de rezolvat. Incercam sa pun fiecare piesa una langa alta, insa era in zadar. Nu reuseam sa fac nimic care sa imi dea un indiciu despre ce trebuia sa fac. Plimbarea nu ma ajutase asa cum sperasem. Mai bine ma intoarceam acasa, cu toate ca Nate va fi acolo, e mai bine asa.

Scapasem de gorilele mele. Nu stiu daca au considerat ca asa e mai bine pentru mine sau nu au observat plecarea mea. Oricare ar fi motivul, ma multumeste. Singuratate, intimitate, toate astea imi apartineau si chiar aveam de gand sa profit.

Credeam ca sunt singura care nu e intreaga la minte, capabila sa vina la o ora tarzie in parc. Dar nu era asa. Un cuplu se vedea pe o banca, imbratisati si fericiti, gulmind si tachinandu-se unul pe celalalt. Imagina perfecta! Sincer, chiar ii invidiam. Si eu puteam sa am parte de asa ceva, sa ma bucur de viata, dar fara amintiri este chiar inutil, nu are acelasi farmec.

Chiar voiam sa trec pe langa ei, fara sa stau sa ma holbez ca o idioata, cu toate ca o puteam face. Ma aflam pe partea opusa lor, la cativa metri buni si nu puteam fi vazuta. Insa pentru o secunda am intors capul si l-am vazut pe el. Era Rob. Si era cu alta. Mie imi declara dragoste eterna iar acum era cu alta.

Avea tot dreptul din lume sa faca asta. Nu era legat de mine si nici obligat sa ma astepte. Si chiar voiam sa plec, fara sa dau atentie a ceea ce vazusem. Dar a fost de ajuns sa-i aud ei rasul, sa ma intorc si sa o vad pe ea. Si se pare ca asta a fost picatura care a umplut paharul. O durere groaznica de cap ma apucase, facandu-ma sa-mi amintesc tot ceea ce uitasem, sentimentele care le purtam pentru fiecare in parte, si care imi faceau rau. Incepeam sa fiu mai constienta ca niciodata. Eram mult prea agitata si nu-mi puteam opri tremuratul, care se manifesta din toate incheieturile.

Cautam ca o disperata o tigara, sa ma linisteasca pana ajungeam sa discut cu Nate. Trebuia sa lamuresc totul, sa-l fac sa-si dea seama ca nu mai merge asa … ca nu ma mai putea manipula cu prefacuta lui iubire.

Cred ca ideea mea de calmare nu era prea geniala, imi daduse acoperirea peste cap. Posibil in momentul cand tigara a fost aprinsa, lumina brichetei m-a dat de gol. Fir-ar sa fie! Mi-am auzit numele de cateva ori, insa nu am facut efortul de a intoarce capul.

***

Aprinsesem o singura lampa inainte de a ma aseza pe coltul unei canapele capitonate de culoarea caramelului. Imi ajungea pentru a-i vedea trasaturile si reactile. Lumina obscura nu ma deranja!

Nate se lasa pe perna din fata fotoliului negru de piele, isi departa genunchii si isi prinse mainile intre ei. Se uita constant la mine, neluandu-si privirea atintita asupra mea. Era speriat si stiam ca de cand plecasem se ingrijorase pentru mine, sau asta dadea de inteles. Poate ca ii parea rau pentru ce imi facuse, dar mie nu avea sa-mi para rau ca urma sa-l indepartez din viata mea.

O stia si el, o stia dupa privirea pe care o aveam asupra lui. Stia ca imi revenisem si ca imi aminteam totul. Nici o fisura nu mai exista in amintirile mele.

– Sa inteleg ca aici se termina totul?

Cu o urma de speranta in ochii lui credea ca ma va face sa ii mai dau o sansa. Se inseala amarnic. Nu merita nici macar mila mea. Nu pentru comportamentul pe care il avuse fata de mine. Pur si simplu profitase de faptul ca eram slaba, aproape ca ma indepartase de prietenii mei. Nu inteleg cum putea sa fie atat de josnic. Si mai ales imi era greu sa inteleg ca se schimbase atat de mult. Putea sa fie posibila schimbarea asta doar pentru moment. Avusese sau inca mai avea un model de o superficialitate, si prefacatorie cu nivel superior, e blonda si are si un nume, Vicky. Puteam sa ma amagesc sperand ca nu intervenise si in schimbarea lui Rob.

– Da, aici se termina. In alte circumstante poate as fi vrut prietenia ta. Dar acum, orice legatura pe care o mai pot avea cu tine m-ar dezgusta. Si vreau ca totul sa se termine aici. Vreau sa tii minte ca nu ma cunosti si nici nu mai cunoscut vreodata.

Imi era putin tema, chiar daca tonul meu era sigur, reactiile lui intotdeauna puteau fi surprinzatoare.

Inainte sa ii pot vedea expresia fetei sau sa pot citi ceva care sa-l dea de gol cu ceea ce simtea se ridica si se intoarse cu spatele la mine. Daca avea sa plece fara sa-mi spuna nimic era cu adevarat o noua atitudine pe care o adoptase.

Isi baga mainile, cu palmele in afara, in buzunarele de la spatele pantalonilor, de un albastru deschis si tociti de la atatea spalari. Simteam tensiunea palpabila care plutea in aer. Imi dadeam seama ca el o emana din modul in care isi tinea umerii. Cand se intoarse din nou, expresia lui era sfidatoare si furioasa.

– Pe naiba, nu te-am cunoscut! Eu sunt cel care te cunoaste cel mai bine.

Nu ma asteptasem sa izbucneasca asa dintr-o data toata furia lui. Pana sa apuc sa fac vreo miscare era deja langa mine, apucandu-mi mana si ridicand-o spre fata lui. Incerca o tentativa de mangaiere. Era mai dus decat mine. Poate ca biletul meu catre psihiatrie i-ar folosi mult mai mult decat mie.

Acum ar fi chiar un moment bun de a intra cineva, si sa intrerupa momentul asta. Chiar nu m-ar deranja. Cine stie ce putea trece prin mintea unui sonat. Chiar nimeni? Cineva?

– Sincer vorbind, continua el, nu stiu ce prefer, dar e al naibii de sigur ca vreau sa stiu…

– Emm!? O usa trantita de perete se auzi destul de tare, daca ar fi avut personalitate, nu ar mai lasa prea multa lume sa dea pe aici.Toti se descarcau cu ajutorul ei. Desigur zgomotul facut de usa nu era suficient cat sa acopere strigatele lui. Corzile lui vocale chiar erau antrenate.

– Sunt aici! Nu-mi dezlipisem ochii de la Nathaniel, insa el nu-si continua gandul, lasandu-ma singura pe canapeaua neagra. In urmatoarea secunda il vad pe Rob asezandu-se langa mine destul de speriat.

Fara pumnii? Fara picioare si strigate?! Fara cuvinte acide caracterizandu-se unul pe celalalt? Nici macar cateva maraieli nu se auzisera. Cand se maturizasera amandoi atat de mult, de ajunsesera la stadiul asta? Unde am fost eu cand s-a intamplat asta?

Simteam cum privirea lui incepe sa ma gaureasca incet incet. Dar inca nu eram sigura ca puteam face fata la raspunsurile pe care urma sa le primesc, sau cele care le asteptam de atata vreme.

– Spune-mi ca esti bine!

Agitatia lui incepea sa se evapore, vazand ca sunt intreaga si ca in sfarsit imi facusem curaj sa infrunt situatia. Nu il priveam intr-un mod foarte placut, dar asteptam sa termine cu pipaitul, presupusul lui control de evaluare al starii mele fizice.

Dar acum eram destul de sigura ca nu doar privirile noastre se unira, ci si faptul ca amandoi ne aminteam acelasi lucru. Puteam garanta dupa schimbarea intensitati din privirea lui ca si el se gandea la mirosul, atingerea si gustul meu, asa cum o faceam si eu. Amintirea aceea imi reimprospata memoriea, spunandu-mi ca in aceea noapte amandoi participasem activ in ceea ce se intamplase in acel pat. Trebuia sa recunosc ca amandoi eram responsabili pentru asta si ca actionasem gresit dand vina numai pe el.

Din noaptea pe care o petrecusem cu el, ma intrebasem de un milion de ori cum am putut face un lucru atat de nebunesc. Dar, de fapt, care persoana, cat de mult ar fi fost ea cu capul pe umeri si s-ar fi bazat pe forte propii, ar fi putut rezista acestui zambet? Desi nu discutasem despre acest aspect, din nou imi simteam trupul devenind cald si fluid, ca rezultat al zambetului si a atingeri lui.

– Nu ma atinge! Incerc sa-i spun asta pe un ton destul de calm, fara sa-i arat ca trupul meu ar vrea altceva.

Il chemasem pentru discutii nu pentru atingeri si saruturi patimase care se ne duca in pat. Desi nu cred ca m-ar deranja nici asta.

Se aseza langa mine, fara sa mai scoata un sunet.

Acum incepea partea rea pentru mine.

– Cine e ea? Desigur ca stiam cine era ea, memoria mea nu facuse abstractie de ea, nu a vrut sa ma scuteasca de partea aia cu amintiri, insa preferam sa-mi spuna el tot. Nu stiu daca eram prea masochista.

– Stiu ca o stii! Incepu el cu o voce sparta. Clar, neplacandu-i subiectul adus in discutie. Si crede-ma nu simt nimic pentru ea, si nici macar nu este un moft, asa cum probabil crezi.

– De fapt nu cred nimic. Am renuntat la partea cand presupuneam prea multe prostii. O sa te las pe tine sa-mi spui povestea.

Am incercat sa ma fac comoda pe canapea, desi numai pe o canapea nu mi se parea mie ca stau, ci mai degraba pe ceva sculptat in piatra. Era mult prea inconfortabil. Mi-am adoptat o privire idiferenta, impartiala, asa cum merita si incercam sa fiu atenta la cuvintele lui.

– Producatorii m-au vazut distrus dupa ce am fost parasit. Stii seara aceea cand am venit la tine …

Normal ca stiam. Acelea chiar erau vremuri bune. Vremuri in care speram la un viitor linistit si nu plin de obstacole la fiecare pas, la cate o cazatura dupa fiecare raza de soare. Sunt constienta ca exista obstacole, dar eu scapam de unul ca sa ajung la altul. Chiar era grozav! Atunci erau vremuri in care nu imi pasa de el si singurul sentiment era repulsie si mila dupa ce ii aflasem povestea. Dar nu eram atat de confuza ca acum.

– … si s-au gandit ca daca imi trimit pe cineva ma voi vindeca, sau macar distrage de la activitatea “gaditul spre fosta prietena”. Insa Vicky a aparut dupa ce tu ai inceput sa ocupi un loc important in inima mea, sa insemni ceva mai mult.

Ok, cuvintele astea imi placeau. Ma faceau sa simt fiori in tot corpul meu. Daca ma gandeam mai mult la ideea asta deja ma vedeam casatorita cu el si inconjurata de multi copii.. astea trebuiau sa dispara din mintea mea. Se oprise din povestit, asteptand ca eu sa reactionez in vreun fel la ceea ce auzisem. Reactionasem, in mintea mea si asta era suficient.

– Nu e nevoie sa minti. Pot sa suport orice.

– Nu te mint pe tine , Em. Niciodata pe tine.

I-am intalnit privirea si chiar parea sincer si voiam sa-l cred, dar e un actor destul de bun si amagirea nu are rol in filmul asta. Am sa astepta sa continue povestea. Era mai bine asa, mai bine pentru sanatatea mea mintala.

– Continua! L-am indemnat eu.

Fara tragere de inima, imi asculta cererea.

– Ei nu stiau asta. Pozele cu noi nu au facut decat sa amplifice hotararea lor, crezand ceea ce se scria si ca eu doar te acoperam. Asa ca mi-au trimis-o pe ea. Nu stiu de unde au adunat-o sincer. Incep sa cred ca au facut-o intentionat.

Da, era posibil. Asa cum era posibil ca el nu gasea o alta scuza mai penibila ca asta.

– Pana sa ajung la petrecere aflasem rolul important pe care l-a avut ea. Dar nu-mi puteam schimba planurile sau atitudinea fata de ea.

– Prefer sa nu intreb de ce. Si nici nu vreau sa-mi spui tu.

– Dar trebuie sa afli. E important pentru mine ca tu sa stii.

Chiar nu voiam sa continuam in stadiul asta. Asa ca mi-am inchis ochii si am asteptat ca el sa termine povestea.

– Ea … mi-a spus ca ii pare rau pentru ce ti-a facut si ca totul a fost o decizie pripita, ca Nate …

– Inceteaza! Si tu esti prost? Si tu ai crezut prostiile pe care ea a putut sa le spuna? Sincer nu crezi ca incerca sa iasa basma curata? Sa dai vina pe cealalta persoana … normal, e cel mai usor lucru. Crede-ma!

– Em, asculta-ma iar apoi o sa poti sa spui tot ce vrei. A acceptat propunerea prducatorilor din cauza tatalui ei. Mama ei …

Grozav, povestea ei de familie mai lipsea din memoria mea.

– … a murit intr-un accident cand era mica, si de atunci tatal ei o invinuieste tot timpul, iar acum a acceptat asta pentru ca era una din putinele ei sanse sa-i intre in gratie tatalui ei. Daca o cunosti asa cum o cunosc eu ai sa-ti dai seama ca nu e o persoana asa de superficiala sau rea, cum crezi tu.

– Si in seara asta? Cand erati doar voi doi, asta faceati nu? Va cunosteati mai bine.

– Ah … la naiba! Chiar tu ai fost…

– Nu, doar o tampita care isi baga nasul peste tot si cum v-a vazut a venit sa-mi dea raportul.

– De ce nu mi-ai raspuns cand te-am strigat?

– Glumesti? Nu-mi permiteam sa stric momentul tau de bucurie cu ea. Chiar erati fericiti.

Speram ca ultima propozitie sa nu fi ajuns pe la urechile lui, iar daca da, sa fi fost cu partea de indiferenta totala si nu aia care incepea sa prezinte slabiciune, scotandu-mi tristetea la suprafata. Aveam nevoie sa raman pe pozitie ca o persoana fara prea multe sentimente.

Mi-am inclestat pumnii si am incercat sa-mi controlez tonul vocii atunci cand am vorbit.

– Pentru asta nu ai o explicatie pluazibila, nu? Te-am prins cu garda jos.

– Em, nu e ceea ce crezi tu.

– Bineinteles ca nu, niciodata nu e.

Chiar asteptam sa ma minta, imi doream asta. Insa era in zadar. Am continuat cu furie aruncandu-i in fata fiecare cuvant rautacios care imi venea in minte.

– Si tu te gandesti daca o cunosc? Ti se pare ca vreau sa o cunosc? Sa am de a face cu ea? Citeste pe fata mea, si spune-mi daca ti se pare ca vreau asta.

S-a aplecat spre mine, spre mainile mele. Proasta decizie sa incerce asta.

– In caz ca nu ti s-a parut ca am fost clara, raspunsul e  nu. Si nu vreau sa ma atingi.

– Bine “Domnisoara nu ma atinge”.

A trecut un timp … secunde, minute, nu stiu, dar a fost suficient ca sa ma calmez. Suficient cat el sa aiba timp sa devina agitat si sa-mi ceara whisky, iar asta sa ma surprinda. Incepusem sa cred ca poate il deranjasem cand era cu ea. Ah … urasc incertitudinea asta. M-am ridicat doar ca sa ma plimb prin fata lui, ca un catelus agitat ce astepta mancare. Nu ma puteam calma!

– Nu sunt servitoarea ta! Si ar trebui sa pleci,  o sa vorbim maine cand te vei simti mai bine.

– Cu siguranta nu … maine te vei duce la catelul ala de Lautner.

– Daca nu pleci, am sa plec eu. Am incercat sa fac cale intoarsa insa el ma prinse de mana si nu parea ca imi va da drumul, prea curand.

– Nu inca, domnisoara … Cum ziceai ca preferi?

– Du-te dracu! Am urlat la el incercand din nou sa plec.

– Hmm. Ai preferat numele asta dupa mama sau dupa tata?

Deja calmul meu era solicitat la maxim, nu de asta aveam nevoie.

– Stai linistita o sa plec. Imi spuse el intr-un final.

– Te ajut?

La naiba, proasta decizie sa-i arat ca inca imi mai pasa de el.

– … sa gasesti usa? incep sa ma balbai, lasand privirea in jos. Era bine daca reusisem sa disimulez, totul.

– O sa ma descurc.

– Cum vrei, i-am raspuns indiferenta.

– Desi as vrea sa ai grija de tine.

Suna ca si cum nu aveam sa mai fim noi doi … k nu o sa mai discutam, preferam sa nu ma gandesc la aspectul asta.

– Asa fac intotdeauna, i-am replicat nevrand sa-l las pe el sa aiba ultimul cuvant.

Totusi l-a avut. Inainte de a trece pragul, mana lui se intinse si i se curba in jurul cefei. Imi ridica gura catre a lui si mana din spate ma coordona spre buzele lui, pentru un sarut fierbinte.

– Noapte buna, Em, sopti el inainte de a-mi da drumu si a disparea din fata usi.

34 răspunsuri to “Capitolul 26 – No chance”

  1. Facand exceptie de la regula,pe care mi-am impus-o sa las putin pc’ul in cateva ore de concediu:)),am intrat sa citesc:x.Sincer…a fost primul lucru pe care l-am facut knd l-am deschis:)).
    Si a meritat:x.Rob e :Xl ovely.Si se vede ca e sincer si nu vrea sa o minta pe Em,pt ca simte ceva mai puternic pentru ea.Inca nu pot sa-mi dau seama daca povestea lui Vicky e inventata sau nu,sau daca si Robert a cazut in plasa ei:-s.Poate are totusi o parte mai sensibila:D.
    Imi place de Em ca nu se lasa mai prejos pana cand nu e sigura de ceva.Are caracter:>.Si nu vrea sa para slaba in fata lui Robert 8->,care cu orice gest te lasa =P~.
    frumos capitol:x as always
    Kisses and hugs>:D<

    • incearca sa tina garda sus desi ii este foarte greu avand in vedere ca are sentimente pentru el… cat despre robert, ei bine e barbat nu poti sa stii sigur daca ceea ce spune e adevarat;)
      >:D<:*

  2. oooooooo, nu pot sa cred, mai vroiam
    robert imi place din ce in ce mai mult
    ai scris exact ceea ce vroiam sa citesc
    „mintiile geniale gandesc la fel” :)) :))
    abia astept urm
    te poop dulce

  3. oh!!!ce super/!!!
    ce frumos!!!
    asa as zice si eu,nu las crede…deloc!
    dar e frumos,cu singurata…nu minte…nu??
    e las ca vad eu
    astept urmatorul cap
    te poop:-*

  4. iar sunt in urma, iar nu pot citit acum..:(( oh please, a gun to shoot myself 8-|. dar azi citesc. promiit. :X plus ca am nevoie de hrana sufleteasca :)) :X

  5. daaa:X
    Nate a disparut definitiv, nu? :))

  6. deci e capitolul meu preferat un capitol numai cu Rob fara”catelul de Lautner” =))=))=)) genial,ador cum scrii si mai ales cap asta
    kiss:*:*:*:*

    • banuiesc ca e un lucru bun faptul ca iti place :))
      sper ca in urmatoarele capitole, desi nu vor mai fi multe, daca nu apre rob asa de mult, totusi sa-ti placa:))
      kiss u2:*

      • cum adica nu vor mai fi multe? 😮 ce nu vor mai fi multe ? :O capitole ? sper ca am inteles gresit :-s si daca nu, sper ca glumesti 😦

      • nu-ti face griji o sa-mi placa,eu nu citesc ficul doar pt prezenta lui Rob,e adevarat,ca tin cu el,de fapt ii tin pumnii,dar asta e alta parte a povestiii:):) ,ca daca era sa-l urmaresc pe rob,la cat de des apare ,renuntam de mult:)):)):)) ,mi-e imiplace povestea si felul cum scrii
        spor la scris..kiss:*:*:*:*

      • e bine ca asta urmaresti:)

        si krisz da, ai citit bine, nu vor mai fi multe capitole…

      • :(( :((

  7. off cel mai tare cap :X:X:X……desi acum trebuie sa astept urmatorul cap ca toti ceilalti 😦 …..buna treaba cathy !! :*:*

  8. vaaai..ce bine ca am reusit sa citesc :X sunt sa bucuroasa si capitolul asta e fenomenaaal :X discutia dintre ei doi e geniala..si replicile scurte si taioase..si la obiect.. :X imi place de moor :X cerd ca e capitolul meu preferat. si imi place ca el e sigur pe el si stie ce vrea.. si ii poate controla cat de cat starile ei usor nervoase.. pe zi ce trece evoluezi tot mai mult, te perfectionezi :X chair ma intrebam daca se poate mai bine de atata..si de fiecare data tu imi demonstrezi ca da.

    te admir cath :X a lot. pentru tot ce reusesti sa faci cu niste cuvinte . simple cuvinte :X dar magice.

    your friend.

    • am o mie de greseli in comentariu. agramata :)))) asa*, cred*, chiar*, atat*. emotiile. si tastatura :))

      • asta conteaza cel mai putin:))…si mie mi se intampla:”>
        inseamna mult pentru mine cuvintele tale si ma bucur ca ai o astfel de parere, sincer:X
        nu eram sigura ca acest capitol va fi chiar atat de plcut..se pare ca m-am inselat:))
        still think u’re much better

        >:D<:*

  9. C tare c tareee:X:X:X:X In sfarsit au vb ca 2 oameni normalii!!!Pune rpd neext:X:X

  10. hihiii

    am terminat si eu yuhuu

    dam party 😀

    genial:x si astept urmatorul capitol ca de acum stau ca pe jar asteptand sa mai postezi ceva kisses:*

  11. vaiii in sf…ior revenit creierii lui em`…. ce pisici nate asta i chiar prost… ma toot mir de el;))…rob,rob … mama mama ce`i de dulcee… chiar mi`o placut cap`, tare taree:*:*:*:*:* te pupacesc:X:X:*:*

    • da si-a cam revenit em…insa totul e mult prea complicat pentru ea si nu prea are incredere in nimeni, cu atat mai putin in rob
      :*>:D<

  12. ooo frumos sfarsit:X:X
    mi-a placut:X
    dar atat de multe incertitudini exista:(.off
    ma duc sa ma citesc ca am ramas in urma…iar:))
    pupici>:D<:*

  13. Mi – a placut capitolul. Si – a amintiiiit. 😡 Pacat ca asta a readus durerea. 😦
    Out with Nate! Asa maaaaa. 😡
    Si discutia cu Rob m – a devastat total. Iar mi – am schimbat parerea. In bine, si parere de rau, durere.
    Esti asa imprevizibila. 😛
    Superb. 😡
    Profund. 😡 😦
    Sarutul a fost superb. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: