Capitolul 27 – Just simple words

Privesc absenta pe geam si ma gandesc aiurea. Ma gandesc ca nu o sa-l las sa ma mai raneasca. Sa mai intre din nou in viata mea si sa mi-o distruga. Sa se aleaga din nou praful de linistea si pacea mea sufleteasca. Nu din nou. Daca ar stii ca ma doare atunci cand vad mesajele lui, cuvintele spuse de el inca mai au efect asupra mea. Cu toate ca stiu ca e doar o incercare de a ma minti frumos. As vrea sa fac acelasi lucru pe care l-a facut si el cu mine, sa il distrug. Sa distrug orice speranta, urma de fericire care exista in el. Vorbele lui mereu imi vor suna de mii de ori in minte, dar nu-mi vor mai transmite acelasi fior.
Toti stiu sa spuna te iubesc, complimente ce te fac sa zbori, sa te minta de un milion de ori sau spuna ca nu pot trai fara tine, doar ca el a reusit sa ma faca sa cred asta. Sa ma faca sa trec peste orgoliul meu, ca mai apoi sa raman singura si cu sperantele spulberate.
Si acum incerc sa supravietuiesc consecintelor!
De fapt, ce mai conteaza acum? Nimic, sau poate doar incercarea mea nereusita de a-mi vedea de drum. Din nou fara tine, din nou doar eu. Tot ce ai facut s-a transformat in scrum. Las totul in urma mea, daca vreau sa schimb ceva. Cu toata confuzia din capul meu nu are rost sa aleg alt drum. Il urmez pe cel de pana acum, dar fara tine langa mine, nu e asa cum credeam ca o sa fie.
Daca ai incerca sa ma opresti ar fi bine, doar ca acum nu are rost, si bineinteles ca nici macar nu te straduiesti sa lupti, ci doar sa spui cuvinte frumoase. Mai demult ai fi putut sa ma convingi si cu o simpla privire, eram o marioneta. Marioneta ta, insa acum ai pierdut sforile.
Imi aduc aminte cu furie ca inca eram prost dispusa, cand el a venit la usa si m-a salutat, cand intunericul abia incepea sa-si faca simtita prezenta. Stiuse ca sarutul de noapte buna ma va infuria. Tocmai de asta o facuse. Incepeam sa cred ca avea o placere nebuna sa ma provoace, poate furia mea facea parte din fantezia lui, sau pur si simplu, pentru ca era atat de usor si incantator pentru el.
In plus, dorise sa ma sarute. Stiam!
Probabil ca dorea si acum. Dar sunt sigura ca semnalele mele au ajuns si la el. Si-a dat seama ca asta n-ar fi o idee prea buna, mai ales ca ma feream de el, nici macar hainele sa nu mi se atinga de el, cand intra.
– Parca a trecut ceva vreme de aseara. Ti-a fost dor de mine?
Asta chiar ma trezea din socul de a-l vedea din nou aici. Ticalos arogant.
– In nici un caz. Ce cauti aici?
Privirea mi se indrepta din nou spre fata lui si ma simteam prinsa, prizoniera farmecului pe care il avea. Zambetul ii disparu de pe fata, dar asta nu-i afecta frumusetea. Cunosteam fiecare trasatura, rid sau linie a buzelor, albastrul ochilor adesea rece, dar care putea fi si cald, incat ma topea. Asa erau acum. Ma faceau sa vreau sa il strang in brate, sa stau cat mai aproape de el, sa ii simt fiecare mangaiere. Cu un efort, am reusit sa-mi desprind privirea dintr-a lui si sa ma concentrez asupra indiferentei.
– Am venit sa te vad. Nu ti se pare un motiv suficient de bun?
– Nu e normal.
– Aici cuvantul „normal” e un termen destul de vast.
– Si Vicky? Chiar ma lua drept proasta. Credea ca poate sa vina la mine dupa fiecare plecare, iar eu sa-l primesc inapoi doar pentru ca lui i se parea normal.
– Ce e cu ea?
Mi-am dat ochii peste cap. Gandurile mele invatase sa se bazeze pe practica si realism, aveau nevoie de fapte si nu cuvinte pentru a fi schimbate, influentate chiar.
– E de acord ca tu sa vii la mine sau o minti si pe ea?
– La naiba, Em! Intre mine si Vicky nu e ceea ce crezi tu ca e. Sau ce parea aseara.
– Desigur, la fel cum „a parea” e cuvantul cheie.
– Putem sa nu ne mai jucam si sa luam totul in serios? Tonul parea destul de obosit. El parea obosit.
– Nimeni nu se joaca de-a nimic, doar tu imi irosesti timpul.
Se intoarse pe calcaie si trase adanc aer in piept. Nu stiu ce anume voia sa-mi ascunda stand cu spatele la mine, dar nu ma lasa sa ma gandesc prea mult la asta, reveni mult prea repede in pozitia initiala.
– De fapt, eu incerc sa lupt pentru tine, si o fac doar atunci cand ceva sau cineva mi se pare important. Iar tu esti al naibii de importanta pentru mine.
Fiecare cuvant, fiecare nuanta, fiecare expresie emana senzualitate. Si trupul meu raspundea, reactiona la fiecare cuvant. Chiar si pulsul incepea sa-mi bata nebuneste, iar asta ma facea sa fiu frustrata. Si cu riscul de a deveni o proasta, cu diploma cu tot, dar nu ma puteam abtine sa nu mai sper un pic.
Chiar era un ticalos. Apela la tot ce stia ca ma poate face sa dau inapoi, sa ma faca sa cred ca ideile mele sunt total nefondate si prostesti. Probabil stia ce efect are asupra mea si profita din plin.
– Sincer, ocaziile de iesit cu fetele la intalniri au fost destul de rare.
Asta era raspunsul pe care l-as fi asteptat, dar preferam sa fiu retinuta in privinta asta.
– Si in cazul lui Vicky? Pentru ce lupti? Pentru a o ajuta pe ea sa-i recastige increderea tatalui?
Imi fixa lung fata sfidatoare, dupa care zambi.
– Stii ca nu mai e nimeni pe lumea asta ca tine? Doamne cat de dor mi-a fost de tine.
Trebuia sa opresc invazia caldurii care punea stapanire pe corpul meu. E o nebunie curata. Era o distanta de 30 de centimetri insa aveam senzatia ca ma atinge.
– Asta ar fi o concluzie la tot ce s-a intamplat pana acum?
– Concluzia? Isi intinse mana spre a mea si deja ii simteam caldura mult mai accentuata. Te doresc Em, atat de mult incat a devenit o suferinta constanta. Te respect. Te admir. Poti crede ca sunt un obsedat, nu-mi pasa, dar asta nu e nimic in comparatie cu ceea ce simt pentru tine. Nu-mi place situatia asta. Nu stiu daca va mai continua. Cateodata sper sa nu mai continue. E o concluzie suficient de bine formulata pentru tine?
Imi simteam gatul uscat, nu ma asteptam sa-mi spuna asa ceva. Am zambit cu tristete la gandul acesta de a fi noi doi. In mod clar, momentul meu de neincredere in el se topise odata cu vorbele rostite de el. Sau nu, cuvintele aacestea ma topeau pe mine, dar mi-am revenit rapid, pentru ca asa eram eu. Toata viata nehotararea mi-a fost dusman. De ce m-ar lasa acum?
Trebuie sa merg tot timpul inainte, nu sa fac un pas inapoi sau sa stagnez. Era gresit. E singura cale!
– Da. Asta daca spui adevarul.
– Exista o modalitate de a testa macar cea mai evidenta parte din afirmatiile mele.
Se apropie si mai mult de mine. Corpul meu se infiora, si nu din cauza frigului, ci a intensitati. Incercarea de a-l indeparta esua lamentabil in momentul in care el incepu sa-mi sarute cateva din suvitele mele.
Din pacate nu se opri doar la asta, continua apasandu-si buzele pe fruntea mea, apoi trecandu-le peste sprancene, spre pleoape. Genele mele ii atinsera buzele si el trecu la pometi, si in cele din urma la gura.
In clipa urmatoare il sarutam cum nu o mai facuse de mult. El ma saruta rapid si apasat. Din reflex si nesiguranta pe propriile forte, m-am retras si incercam sa ma concentrez in a-mi opri tremuratul maini.
– Ma eviti?
– Da, se prea poate spune si asta, dar am si intarziat.
– Unde?
La asta nu ma gandisem, dar trebuia sa scap de el acum. Aveam sa discut cand eu o sa am mintea mult mai clara si limpede, fara atractia irationala si instinctica care ma domina, fara gramada de hormoni care doreau sa se afirme.
– Nu conteaza. Ne vedem diseara la cafeneaua pe care o frecventez. Blink Cafe&Bar.
Imi arunca o ultima privire plina de sine, cu un zambet sorodnic pana sa iasa pe usa, pana sa incep sa simt cum curge fiecare picatura de sudoare din cauza emotiilor prea puternice. Nu eram pregatita emotional pentru ceea ce se intamplase.
M-am ridicat dupa pachetul de tigari. Aveam nevoie de calmare si aer curat.
Deschid geamul si raman inmarmurita de ce vedeam. Lumina nu era foarte buna, nu se vedea bine, insa stiam ca nu mi se pare. Vicky chiar atarna de gatul lui si el o tinea in brate sarutand-o cu pasiune. Retinerile mele chiar erau intemeiate. Uram sa am dreptate in cazul asta. Si cu siguranta intalnirea nu va avea loc. M-am saturat sa-l aud cum ma minte.
Si imi aminteam episodul asta iar si iar, si tot de atatea ori imi facea rau. Nu mai rezistam.

***

Putea manipula lumea din jurul sau, insa nu si pe mine. Daca considera totul un joc, ca eu nu vorbesc serios, ca doar vreau sa-i dau o lectie, din nou, si dupa o sa ma intorc la el, se insela amarnic. Si nu intelegeam de ce! Nu e imposibil de crezut ca exista cineva care nu l-ar mai vrea.
Am observat ca el s-a schimbat, sau poate Vicky l-a schimbat, nu mai e acelasi de la inceput. Din nou imi plang de mila, in timp ce el poate e cu baietii intr-un bar. Dar sunt mai bine fara el, traiesc cu iulzia asta. Privesc inainte si stiu ca va fi altfel. Sper ca va fi altfel!
Priveam orasul cat de frumoas poate sa fie noaptea, si ma gandeam cat de inselatoare sunt aparentele.
Nu ma simteam in largul meu, eram dezorientata si stangace. Bautura isi facuse iar efectul.
– Em, pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai facut?
– Eu? Nimic, chiar nimic. Vrei si tu? Ahh… nu mai am! Ii spun cu parere de rau.
– De ce ai baut? Nu iti face bine.
Eram cu adevarat pierduta. Aduna-te! Vocea din capul meu incerca sa se faca auzita. Doar incerca.
– Shhh! N-am nevoie de morala, ci de tine!
– Hei, sunt aici. Mereu voi fi.
Ma simteam ca un copil ce bajbaie prin intuneric, fiindu-i frica de ce putea gasi. Asa eram eu acum, bajbaiam dupa afectiune, si imi era teama ca nu cumva sa mai fiu ranita.
– Ce s-a intamplat? E din cauza lui Nate?
– Nate a plecat. Amintirile mi-au revenit, dar preferam sa nu o faca.
– Parca ai fi o pustoaica ce de abia a descoperit viata.
Am zambit, si l-am tras mai aproape de mine, pe iarba rece.
– Vreau sa ma tii strans in brate si sa nu-mi mai dai drumul.
– Niciodata …

***

Probabil ca adormisem la pieptul lui. Vag imi aminteam ce facusem acolo sau cum ajunsesem acasa.
– Taylor?
– Sunt aici. Il vad indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea.
– Te-a sunat Robert. De mai multe ori.
Fir-ar sa fie! Nu as vrea sa creada ca din cauza lui eram asa, si ca il chemam doar ca sa ma aline, chiar daca asta era adevarul.
– Inchide telefonul. Si daca suna cineva la usa sa nu raspunzi. Stai aici cu mine.
Ii fac semn sa vina langa mine in pat. Aveam nevoie sa-i simt bratele in jurul meu, sa-i simt caldura trupului, sa stiu ca ma protejeaza.
– Ai face bine sa bei cafeaua asta mai intai.
– As prefera un pahar cu whisky.
– Nu primesti asa ceva.
Era mult prea serios cum nu il vazusem in preajma mea. Cred ca intrecusem masura.
– Dar pe tine pot sa te am?
I-am spus cu o voce senzuala. Desi numai senzula nu era, si in canal daca ma aflam ar fi sunat mult mai bine. Banuiesc ca pana la urma incercarea conteaza.
M-am aruncat peste el in momentul cand s-a asezat langa mine. Era surprins de actul meu nebunesc, insa nu parea ca ii displace, asa ca am profitat. Am inceput sa-l sarut cu pofta. Buzelele lui erau atat de apetisante…
– Em, nu cred ca e bine ceea ce facem. Incerca sa-mi spuna printre miile de saruturi. Maine cand te vei trezi, vei realiza ca nu a fost o idee asa buna. Si nu vreau sa stric ceea ce e intre noi. Ma pot multumi doar cu asta.
– Stiu ce vreau. Te vreau pe tine. Asa ca nu mai vorbi. Vorbitul nu isi are rostul aici.
Simteam varful degetelor lui pe pielea mea, simteam cum se plimba pe bratele mele, lasand in urma senzatii placute. Cu miscarii incete imi cuprinde obrazul si mi-l mangaie delicat, in timp ce privirea lui nu slabeste intensitatea asupra mea, ca mai apoi intr-o miscare capul meu sa fie cuprins de mana lui, sustinandu-l. Incet imi saruta obrazul buzele, gatul … nestiind cum sa reactionez din cauza instabilitati echilibrului, incerc sa ii copiez miscarile. Acum nu mai voiam sa se indeparteze. Gustul saruturilor lui deveneau placute si era imposibil sa te abtii la savoarea oferita de ele.
O parte din mine vrea sa riposteze la tot ceea ce el imi face, dar buzele imi sunt pecetluite de ale lui cu un sarut pasional in timp ce mainile lui isi fac loc sub tricoul meu. Degetele incep sa isi faca loc prin parul lui, pe fata lui, incercand sa memorez tot ce are legatura cu el, fiecare trasatura.
La fiecare fior pe care mi-l transmitea corpul meu se arcuia aratandu-i ca e dornic de mai mult.
Voiam din ce in ce mai mult. Eram lacoma si egosita si nu aveam de gand sa renunt, nu acum.
Il doream si asta era tot ce stiam.

Anunțuri

28 răspunsuri to “Capitolul 27 – Just simple words”

  1. primaaa:X in sfarsit :))

  2. vaaai..cat de nemernic poate fi rob :O

  3. si taylor e ..8-> minunat.. deja m-a luat visarea de la ultimele pasaje..8->

  4. nuuuu,eu nu cred,are el robby un motiv,il strang de gat,sigur are el un motiv,iar pe tylor,nu ma intreba de ce nu-l suport,pentru ca nici eu nu styu,il urasc atat ca actor…cat si ca perosnaj,dar motivul nu=l styu:)):)):)):)):)):)):)):),
    in fine,mi-a placut mult,
    as vrea sa explici ,nustiu,in ce context,atitudinea ;lui rob,ptr ca eu nu cred ca el a facut-o de distractye si etc,nu cred nici de m-ar platyy cineva…
    kis:*:*:**:

    • si la mine exista anumite persoane mondene care nu le suport fara motiv asa ca te inteleg :))
      si Rob chiar nu a facut-o de distractie, sau pentru ca i s-a aprins calcaiele dupa Vicky, nu ar face asa ceva … insa stia ca paparazzi il urmaresc si el si-a propus sa o ajute ca sa-i intre in gratie tatalui ei. el i-a cunoscut partea sensibila si o crede o persoana cu caracter care merita mai mult si din cauza asta e dispus sa isi asume anumite riscuri. desigur nu se gandeste ca daca Emma ar vedea asta, ar crede exact ce trebuie sa creada altii. asa ca ce a vazut Em e doar teatru. insa ea bineinteles ca nu stie
      >:D<:*

  5. L-am citit cand am ajuns acasa de la scoala,insa nu am apucat sa iti dau comment atunci :).eu una il aador pe Taylor :D. E asa de scump,dulce si tandru:X.Si cum a zis si krisz si pe mine m-a luat visarea la sfarsit:x.
    Rob intr-adevar…nu prea are scuze pentru ceea ce face,dar totusi sper sa aiba un motiv destul de intemeiat si bazat pentru ca o face pe em sa sufere :(.
    Te-ai intors cu inspiratie:>:X
    Te pup:*

    • e bine daca am reusit sa va fac sa visati, nu eram sigura ca partea asta mi-a iesit asa cum aveam in gand.
      si sa stai o saptamana fara tehnologie doar intre pereti albi si fara posibilitatea de a face ceva mi-a dat timp suficient ca sa ma gandesc la anumite idei:)
      >:D<:*

  6. Wow..cum se mai intorc lucrurile. Ba rob, care apropo e un nesimtzit ca umbla cu alta..ba taylor..pfff..complicata situatie. Astept next!

  7. hai ma rob, cu cine tii?
    cu emma, sau cu vicky?
    vezi ca nu-mi place ce faci………
    d c naiba o saruti p vicky? (scuza-mi limbajul :d)
    (asta era pt rob)

    mdah stiu ca m-am tampit d tot, dar ce sa-i faci………
    uuuuuuuuu, imi place taylor intra in actiune………..
    macar in el sa gaseasca afectiune, daca rob e asa un tradator
    sa stii ca mi-am schimbat parerea despre tine, ai ajuns in cel mai rau hal (tot pt rob) :d

  8. pe rob incep sa-l urasc>:P
    dar tay e:x 8->

  9. deci rob ma dezamgit cumplet 😦 … dar macar il are inka pe tay sa aiba grija de ea …anyway mi-a placut enorm :X:X:X kisses :*:*

    • Taylor intotdeauna o va ajuta pe Em, va fi un sprijin moral enorm si nu numai atat. Pe cand in cazul lui Rob, ei bine, la el conteaza si imaginea, nu foarte mult cei drept, intr-o masura incat sa vrea sa o ajute pe Vicky. Ceea ce e suficient sa darame „castelul” construit pentru Em.
      kiss u2:*

  10. vaiiii ce ma enerveaza vicky dc trebuia sa se lipeasca de rob ca o lianaX(X(X(…mie mila de taylor ca el tot timpul pica in mijlocul la toot ce se intampla, rob continua sa ma enerveze, ufff e un cretin… un..un.. VIERME X( da em a plecat de acasa in parc de erau pe iarba???… te pupacesc:*:*:*:*

    • cate adjective pentru Rob:)) Cat despre Vicky ea incearca sa fie o persoana mai buna, si chiar reuseste, dar inca nu stie de relatia dintre Rob si Emma asa ca nu stie nici de raul care il provoaca ei, inca odata. Si da Em a iesit din casa. Cu toate ca incerca sa asimileze totul intr-un mod cat mai rational numai asta nu-i iesea. Primul lucru care l-a facut cand a iesit a fost sa intre intr-un bar si sa iasa imediat de acolo cu o sticla de whisky…si asa a ajuns unde au purtat-o picioarele, iar intr-un moment de trezire s-a gandit sa-l sune pe Taylor sa-i tina companie sau sa o ajute. Era mai mult ceata in capul ei asa ca nu prea stia ce face:))
      :*:*

  11. hormonik Says:

    doamne cat de frumos scrii, deci tine-o tot asa. imi place ador ficul tau. si cand urmatorul. e chiar plin de inspiratie si te-ai inors cu forte proaspete.

    • e bine ca inca nu am dezamagit pe nimeni si ca e pe placul tau.
      hmmm:-? urmatorul …. trebuie sa apara, mai cate ceva de facut la el, deci zilele astea 🙂

  12. nu-mi vine sa cred ca rob ii face asta lui emma …ce nemernic 😦
    faci otreaba grozava aici si abia astept capitolul urmator:*:*

  13. pot sa-i strang de gat pe Viky si Taylor?:))
    nu-i mai suport:))..pe bune:))
    mi-a placut:X
    :*:*

  14. Off, Rob asta doar raneste. Dar am citit comentariul de mai sus. Deci, nu e real. 😡
    Dar, parca parca as vrea sa ramana cu Taylor… :)) 😡
    Dar si cu Rob.
    Grea e viata! 😦
    Dar totusi.. a facut dragoste cu amandoi.. cu care ramane? :))
    😡
    Perfect. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: