Capitolul 6 – Dark place

close_to_you_by_insunnyty– Esti sigura ca asta vrei sa faci? Putem sa venim cu tine, o sa stam departe de voi, ca sa nu ne vada el. Alyssa era foarte grijulie in privinta mea, se temea ca nu o sa pot face fata. Sincer, si eu ma temeam pentru mine. Amagirea devenise o parte din mine. Ma amagisem singura, timp de o saptamana, ca nu imi mai pasa de Nathaniel, si ca sentimentele mele erau de prietenie.

– O sa ma duc singura. Pana la urma ce poate sa iasa rau? Nimic. Asa ca va faceti griji degeaba.

Intr-un mod miraculos fetele reusise sa ma scoata din camera si sa ma faca sa ma simt mai bine. Cafeneaua era aproape goala, si desigur atmosfera era acceptabila, asta pana sa il vad pe Ben ca se apropie de noi.

– Salut fetelor! Ce fata ai Em! Unde ai dormit? Nu imi spune, patul tau si-a dat seama ca ai devenit insuportabila si ti-a declarat razboi.

Nu stiu ce i se parea amuzant, nu aveam starea de spirit necesara sa imi arda de glumele lui nesarate.

– De fapt, ti-am facut tie voodoo toata noaptea, efectul o sa il simti in seara asta.

– Lasati toata ciondaneala asta. E fara rost! Em trebuie sa iti spun ceva… aseara Ben a facut o prostie.

Alyssa chiar era ingrijorata, dar sunt sigura ca exagera. Nu putea sa faca ceva Ben in asa fel incat sa ma afecteze pe mine, sau daca era asa nu cred ca era grav.

– Aly ar trebui sa imi spui ceva nou, fratele tau doar la asta se pricepe, ii spun eu in soapta. Cel putin ironia stiam sa mi-o pastrez fata de Ben.

– Un tip de aseara l-a intrebat unde stai. Pana aici nu mi se parea nimic grav, sper doar ca nu avea de gand sa imi faca o reclamatie, ceva, pentru incidentul cu aparatul, sau ce stiu eu ce ar putea face vedetele.

– Sincer pana aici nu vad care e problema…

– Exact pana aici, ma intrerupe din nou Alyssa, si lasa sa ii scape un oftat. Incepeam sa devin suspicioasa. Ben mai bine i-ai spune tu.

– Ei bine, m-a intrebat adresa ta si eu i-am spus.

Si imi spunea atat de lejer ca i-a dat adresa mea unui necunoscut? Cat de idiot sa fie?! De parca nu imi ajungeau problemele cu Nate.

– Si tu i-ai dat-o? Scaunul era pe jos si eu in picioare, fierbeam de nervi.ist1_7147812-angry-woman-430x342

– Nu, doar nu sunt prost!

Asta nu se stie niciodata. Totusi ma calmasem putin.

– I-am spus doar cartierul!

– Cat de imbecil poti sa fii? Un nou val de furie facandu-ma sa ma agit, mai rau ca o coca-cola. Cum sa spui asa ceva unui necunoscut? Daca e vreun obsedat? Eu ce ma fac?

– Sa stii ca nu e asa. E chiar foarte cunoscut.

– O da, grozav..! Daca e vedeta, sau semivedeta, sau ce o fi, asta nu inseamna ca trebuie sa dai detalii despre mine, sau ca ma mai linisteste. E clar ca suferi de prostie! Ghinionul tau ca nu exista antidot, si se pare ca si al meu. Prostiile tale ma afecteaza tot timpul. Nu mai stau aici, nu vreau sa il sugrum pe fratele tau, Aly.

Fetele nu au acceptat nici un refuz din partea mea, asa ca m-au dus ele acasa. Timpul se apropia cu repeziciune de momentul nedorit de catre mine. Nu aveam nici puterea necesara si nici nu voiam sa ma aranjez. Prefer sa raman asa poate va pleca mai repede.

– Arat ca un copil tembel cu sapca asta in cap si nemachiata, nu? Ei si? Nu imi pasa!

– Emma, daca vrei…

– Nu Ada, o sa ma descurc, sunt sigura.

Stiam ca trebuie sa plec, dar picioarele iar nu vroiau sa imi dea prea multa ascultare, genuchii tremurau si nici mainile nu erau mai prejos.

– Multumesc pentru tot fetelor! Incuiati voi, am afisat un zambet – sunt sigura ca numai a zambet nu semana – si am plecat.

Sunt atat de frustrata, dar durerea va inceta curand, de asta sunt sigura. Nate nu mai reprezita atat de mult pentru mine, totul trebuie sa se sfarseasca, toate sentimentele. Trebuie doar sa am rabdare.

Parcul era atat de pustiu, incat incepusem sa cred ca si natura a inceput sa comploteze impotriva mea. Trebuia sa fie multe persoane, cel putin asa ma gandeam ca increderea va creste in mine.

– Emma! imi sopti el la ureche. Noroc ca banca era in apropiere si am putut sa ma asez pe ea, altfel trebuia sa ma adune dupa jos.

– Buna Nate! Poti sa incepi…eu prefer sa te ascult, deocamdata.

– Relatia noastra..

– „Relatia noastra?” am inceput sa rad ca o isterica, nu a existat asa ceva niciodata. Ma indoiesc ca am fost vreodata NOI, poate ca am fost noi, dar separat: tu intr-un capat, iar eu in celalalt, dar niciodata NOI, nici macar atunci cand am fost impreuna. As putea sa spun ca ne completam unul pe altul, dar sunt atat de multe lucruri ce ne despart: minciuni, tradari, secrete, dar mai presus de toate TU.

Trebuia sa ii spun tot ce aveam pe inima, am hotarat ca trebuie sa imi asum riscul si sa incerc acum, nu mai voiam sa il vad.

– Em, nu spune asta, nu stii ce efect are asupra mea si cat de mult ma doare. E adevarat ca am gresit… si Vicky nu a insemnat nimic, nu a reusit sa te ajunga si sa trezeasca in mine sentimentele cele mai profunde, asa cum faci tu. Am nevoie de tine, si mereu voi avea. Ea nu a putut sa iti ia locul din inima mea. As face orice ca sa iti demonstrez cat inca mai insemni pentru mine.

Tot ce spunea el suna atat de bine, doar ca momentul nu si l-a ales pe cel bun, in inima mea era intuneric si inca nu se vedea nici o raza de lumina, iar cele pe care el incerca sa le aduca erau superficiale, si dispareau la fel de repede ca si cuvintele lui.

– Crezi ca totul e un vis superficial sau doar un decor? Crezi ca poti sa vii si sa pleci de cate ori ai chef? Eram indurerata, dar puteam sa ii fac fata, avand langa mine toata furia pe care el o amplifica.

Parca il injunghiam cu fiecare cuvant pe care il spuneam. Merita sa il las sa cada? Astfel poate i-as aminti cine e de fapt. Dar mai bine nu, ne-am amagi unul pe altul si m-am saturat de minciuna. Iar el a venit prea tarziu.

– Cu siguranta nu cred asta! Am incercat si inca incerc sa fiu puternic fara tine. Crede-ma, incerc sa merg mai departe, e complicat, dar intelege-ma, imi e foarte greu fara tine. Vocea lui parea sincera, dar eu eram dezgustata de egoismul lui, tot eu trebuia sa il inteleg pe el?

– Eu nu cred ca tu m-ai fi inteles pe mine. Nu poti sa faci pe victima acum… si plus de asta e prea tarziu. Nu iti doresti totul inapoi decat pentru ca s-a terminat.

– De fapt tu acum cauti atentie, te comporti ca si cum nu ai fi avut vreodata parte de iubire. Stii ca suntem unul si acelasi, ne completam reciproc, ai nevoie de mine  cum eu am nevoie de tine…

Deja incepusem sa las toata furia la o parte si sa incep sa ma ingrijorez. Durerea inca isi facea prezenta, dar se atenua cand imi dadeam seama ca de fapt el a pierdut si nu eu. Nu stiam daca el chiar credea tot ce spunea, dar cu siguranta avea probleme. Nu putea sa afirme asa ceva sau si mai grav sa creada.

– Te-am vazut plangand, te-am vazut zambind, te-am privit dormind ceva vreme. Sunt atat de pierdut fara tine, iubita mea. M-ai atins sufletul si inima, mi-ai schimbat viata. Si te iubesc, jur ca spun adevarul. Nu pot trai fara tine!

Cu fiecare cuvant pe care il spunea era mai aproape de mine. Credeam ca a luat-o razna. La incercarea mea prosteasca de a ma ridica dupa banca m-am trezit imediat inapoi in locul de unde incercasem sa ma ridic. Eram de-a dreptul ingrozita, mana mea stanga care mai devreme gesticula necontrolata, era acum sub stapanirea lui, ma strangea atat de tare incat incepea sa ma doara. Privirea lui era atat de diferita fata de cea plina de trandete pe care o stiam, acum parea…disperat.

– Nathaniel…ti-am spus ca s-a terminat, incercam sa il iau cu frumosul poate asa va intelege. Nu se mai poate! I-am spus accentuand fiecare cuvant.

Ai. Pe. Altcineva? A spus cuvintele cu o ura vizibila si incerca atat de mult sa nu se infurie, mai mult decat era. Desigur, incepu el, dai vina pe mine ca sa scapi tu. Spune-mi cine e? Ma strangea atat de tare de mana incat credeam ca vrea sa mi-o rupa. Eu inca stateam inghetata, inghetata de toata furia lui – care a fost atat de neasteptata-, inghetata pe banca. Urmatoarea mea miscare nu a fost una foarte inteligenta, ca si celelalte de altfel, am incercat sa ma eliberez din stransoarea lui, cu mana care inca mai era libera.

Acum era atat de aproape de mine, incat aveai impresia ca sta deasupra mea, ii simteam respiratie neregulata pe fata mea, mainile mele erau inapte in a mai incerca o miscare. Oricat de mult incercam sa scap, forta mea fizica nu se putea compara cu a lui.

– Nate, da-mi drumul! Ma doare ingrozitor de tare! Tremuram din toate incheieturile, si incercarile lui de a parea romantic au fost distruse.

– Spune-mi cine e! Tonul lui era poruncitor, si senzatia de frica o primeai doar uitandu-te in ochii lui. M-am gandit la varianta de a i spune ca da, ca tot ce a zis el e adevarat si eu minteam tot timpul. Nu e timp de gandit, trebuie sa actionez.

– Nate, nu e nimeni. Stii ca… de tine sunt indragostita, incepusem sa mint, mi se parea singura cale.

– Stiam iubire, stiam ca de fapt si tu ma vrei inapoi.

Bine, privirea lui nu ma mai ingrozea, dar o oarecare frica tot imi trimitea prin corp.

– Atunci… saruta-ma! Sau mai bine mergem la mine. Sarbatorim impacarea!

Geniala Emma! Ca de obicei. Cum ai de gand sa scapi din toata incurcatura asta? M-am ridicat, dar el inca nu ma slabise din stransoarea incheieturilor. Atunci in lumina slaba a unui stalp de iluminat, am vazut pe cineva. Asta era sansa mea, acum sau niciodata. Am tras aer in plamanii, cat de mult am putut si am strigat.

– Ajuutoooooor! Ajuta-ma! Atunci Nate, nu mai era Nate, era el, dar privirea595658582_53d66444d5 lui nu o mai recunosteam.

Taci din gura! Se rasti el la mine. Pasii strainului se auzeau apropiindu-se cu repeziciune.

– Hei, spuse el. Nate se intoarse catre el, dandu-mi drumu la maini. Eram atat de dezechilibrata, incat nu am reusit sa vad ceea ce se intampla cu cei doi. Tot ce stiu e ca urmatorul meu contact a fost facut de capul meu cu ceva tare. Eram atat de ametita, incat faptul ca am simtit iarba rece sub mine era o binecuvantare, dar faptul ca ii mai auzeam atat de vag pe cei doi, nu mi se parea un lucru bun. Urmatorul lucru pe care mi-l aduc aminte a fost doar un abis negru si plin de …nimic.

11 răspunsuri to “Capitolul 6 – Dark place”

  1. frumos. pe cand urmatorul capitol?

  2. Wow…mi-a placut! Foarte interesant! Presupun ca acel tip misterios era Taylor. Te descurci foarte bine. Continua pentru ca faci o treaba foarte buna! Succes in continuare:X:X

  3. super….. capitolasul acesta e frumos…. continua sa scrii… e un lucru frumos ce faci tu…..:P:P>:D<

  4. cat de tare…abia astept urmatorul capitol:X:X:X

  5. imi place foate mult.sper sa pui nextul cat mai curand.

  6. deci cam cand o sa apara capitolul urmatorul???

  7. interesant mi-a placut:X
    Nate asta e un badaranx(

  8. foarte frumos!!!!!!!!!!!!!!!!!

  9. „doar un abis negru si plin de …nimic „:x …..iubesc replica asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: