Capitolul 2 – My lovely mistake

Călătoria o extenuase! Ar fi vrut să se bucure de tot ce putea să îi ofere acea ţară, însă se gândi că are timp şi nu o va ucide nimeni în câteva ore, aşa că putea să se odihnească. Avea tot timpul din lume.
Ruth o avertizase că nu va dormi bine, dar dormitul într-un mod incomod făcea deja parte din viaţa ei de zi cu zi.
– Doarme ca un îngeraş.
Lucy era conştienta, într-un fel, însă prefera doar să asculte fără să deschidă vr-un ochi, oricum ploapele se încăpăţânau să rămână împreuna. Auzea totul şi în acelaşi timp nimic. Voia să dea volumul mai tare ca să fie sigură că întelege corect. Doar că aici nu exista volum, cei doi se aflau în camera alăturată.
– Da, ai dreptate iubito.
– Iubitule..?
– Hmm..?
– Ştii că ţi-am povestit despre Lucy.
– Da.
– Ei bine, crezi că ai putea să o ajuţi?
– Posibil, vi cu ea mâine pe platou, şi o să văd ce pot să fac pentru ea.
– Ăăă..ştii..de fapt mâine nu pot. Vreau să..îi fac o surpriză şi cred că îi voi cumpăra câteva haine.
– Atunci îi dai adresa să vină ea, şi să îl caute pe Andrew.
– Sună bine aşa!
– Aş vrea totuşi să o văd, să ştiu cu cine o să am de-a face.
I-a arătat camera în care ea dormea. Ruth a rămas sprijinită de tocul uşi zâmbind la imaginea de fată nevinovată a lui Lucy, în timp ce el a intrat in cameră.
Nu a mai fost nevoie să aprindă vr-un bec, lumina care pătrundea în cameră prin uşa deschisă era suficientă.
– E ceva la ea care mi se pare cunoscut. Îmi aminteşte de o mare pacoste din viaţa mea.
Se apropie de ea şi o studia cu atenţie. I se părea! Nu era ea. Avea câteva trăsături care erau identice cu ale ei, dacă ştia că o cheamă Maya nu mai avea nici o îndoială.
Stătea şi o privea, îl trezise din acea amorţeală a amintirilor simplul fapt că ea devenea agitată. Încerca să spună ceva dar nu se auzea decât un mormăit de sunete.
– Probabil un vis, îşi spuse el.
Pătura cu care era învelită căzuse pe jos, el o luă şi o înveli, dându-i o şuviţă de păr, de pe faţă, la o parte.
Nu ştia de ce procedează aşa, nu era felul lui de a se comporta cu străini. Sau poate era într-adevăr răscolit de amintiri.
Ruth nu auzise vorbele lui, nici măcar nu îi observase gestul era cu gândul în altă parte, distrasă de altceva. Ascundea ceva de Rob şi ştia că nu e bine, că trebuie să îi spună, dar nu era pregatită pentru asta.
Îşi aminti de o fată micuţă şi încăpăţânată, care îl cucerise imediat cu caracterul ei impulsiv si nevinovat, nu îşi putu reţine un zâmbet. Nu mai ştia nimic de ea, şi îi părea rău într-un fel că nu mai ţinuse legătura, că nu se mai interesase de ea.
– Ce este amuzant? Ruth îi întrerupse şirul amintirilor.
– Nimic. Ar trebui să plec, mâine am filmări şi trebuie să rămân concentrat.
Plecă de lângă fata micuţa, întorcându-şi capul în ultimul moment, dar nu reuşi să o mai vadă, Ruth închidea deja uşa.
Lucy era de mult în lumea viselor. Îi auzea vocea lui Rob şi o simţea atât de aproape de ea. Însă nu îl vedea şi în visele ei întotdeauna îi vedea chipul. Era prea multă bătaie de cap să încerce să găsească sursa voci lui. Dar era stresant. Nu se mai gândise la el de seara trecută şi nu ştia de ce acum îl visa. De obicei nu dura mai mult de o noapte partea cu gânditul la el.
O afurisită rază de lumină mă trezi din somnul meu adânc. Parcă aici nu se vede lumina soarelui prea des… ce pot să spun, soarele e împotriva mea. Nu putea să mă lase să dorm mai mult.
Poate totuşi dormisem prea mult. Nu mai era nimeni acasă. Găsisem un bilet de la Ruth cu o adresă si când ajung acolo să îl caut pe un anume Andrew, el va stii ce să facă cu mine. Până aici totul fusese uşor.
Mă îmbrăcasem cu cele mai bune haine ale mele. Asta ca să mă conving că de fapt ale mele erau groaznice pe lângă ce purtau cei de pe platou. Speram că am greşit adresa. Era specialitatea mea să mă fac de râs. Şi până la urma ce puteam pierde? Nimic. Ei nu mă cunosteau, eu pe ei nici atât. Avea să fie mai mult decât perfect.
Prima mea intenţie a fost să intru direct acolo, dar ceva mă ţinea pe loc.
Totuşi ca să nu par o proastă care se hlbeză la ei cum muncesc, ceea ce bineînţeles eram, am scos telefonul şi am început să vorbesc ca o descreierată de una singură. Să dau un aer de persoană importantă avea să mă ajute. Sau aşa mă încurajam eu. Tot ce mai rămânea era să nu îmi sune telefonul în timp ce eu vorbesc de una singura ca o mare ţicnită.
M-am învârtit de vr-o căteva ori pe acolo Până când într-un final mi-am făcut curaj şi am dat buzna pe plotou, aproape dărâmând o parte din recuzită. Toţi se uitau ciudat la mine. Nu făcusem nimic rău, nu omorâsem pe nimeni şi eram sigură ca nu aveam nimic pe faţă, totuşi trebuia să fac rost de o oglindă. Sau poate ma credeau dementă, suferindă de o bolă mintală.
Mda, aici aş putea fi de acord cu ei nici eu nu cred că sunt în deplină responsabilitate pentru facultăţile mele mintale. De fapt încep şi eu să cred că nu le am deloc.
– Anunţă-mă când o să vină!
I-am auzit vocea, şi eram sigură că e el, trebuia să fie el. Am plecat din încăperea în care toţi mă priveau ca pe o ciudată. Am încercat să îl urmăresc, dar i-am pierdut urma de până să ies.
– Şii unde să îl găsesc pe Rob?
Am întrebat primu tâmpit care mi-a ieşit în cale, de fapt era al doilea. Primul a fost un câine mare şi lăţos, putea fi foarte simpatic, dar când l-am întrebat s-a uitat urât la mine, începuse şi să mârâie puţin. Cred ca îl vrea pe Rob doar pentru el. Ticălosul!
– Domnişoară, nu aveţi ce căuta aici. Vă rog să mergeţi cu mine spre ieşire, altfel voi fi nevoit să chem paza.
Îi dădeam o vârstă în jur de 30 de ani. Avea corpul bine construit şi un aer de atotştiutor. Aum…ce nume tâmpit, mi-am înăbuşit un hohot de râs şi încercam să îmi revin pentru a nu fi dată afară de acolo
– ..ddarr…
– Nimic. Mergeţi inainte, vă rog!
Făcea pe politicosu cu mine, dar în adăncul sufletului său trebuia să fie un adevărat cretin.
Hârtia pe care era scrisă adresa si un nume de papiţoi îmi cazu din mână, am vrut să mă aplec să o iau, însă el ca un adevărat gentelem ce era a facut-o în locul meu. Era ocazia perfectă să fug, sau să îi dau una în fund şi să fug, era mai acceptabilă prima variantă, îmi dădea mai mult timp de fugit. Exact când eram pe punctul de a îmi pune în aplicare fabulosul plan, scoase câteva cuvinte total aiurea şi cât se poate de puţin inteligibile încât m-am speriat.
– Ddde ceee nu a-ţi spus că îl căutaţi pe domnul Andrew?
Era chiar speriat tipu, începea să îmi fie milă de el.
– Pentru că nu m-ai lăsat. Cap sec, am adaugat în gând! Măcar mai puteam sa îmi fac de cap pe aici. Locul era chiar drăguţ.
Tipu m-a condus în biroul lui Andrew cu toate că eu îi spusesm că nu e nevoie, că mădescruc singură. Nu, el voia să se revanşeze că îşi permisese luxul de a mă confunda cu o oarecare.
I-am spus că am nevoie la toaleta în speranţa că îmi arată unde e şi pleacă. Nu a fost aşa, când am ieşit, dupa câteva minute bune, el mă astepta acolo bătând din picior, dar încă era cu zâmbetul pe buze.
Într-un sfârşit am ajuns şi în birou, dar nu era nimeni acolo. Ar fi vrut să rămâna cu mine acolo să îl asteptăm împreună. Eu voiam să plec cât mai repede de lângă el, nu voiam să ştiu la ce se gândea cănd a spus „împreună”, oricum ar fi mimica feţei lui nu mi-a placut.
Mi-am facut curaj şi l-am întrebat de Rob. I-am captat atenţia, şi a început să îmi povestească planul platoului, unde se afla fiecare cămaruţa, cănd spunea ceva interesant, cum ar fi cum să ajung la cabina lui spunându-mi să o iau la stânga la dreapta şi în faţă şi nu mai ştiu unde, nu mai eram prea atentă.
Ştiu, era în interesu meu, dar l-am vazut pe el şi asta a fost tot. După nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, parcă timpul se oprise in loc…sau cine ştie poate între timp ticălosul de destin mă improvizase cu nişte doape de urechi ca să nu mai aud şi ochelari de cal ca să nu mai vad altceva în afară de el, era posibil. Surprinzător era de partea mea, voia să se revaşeze pentru toate zilele fripte care mi le-a făcut. Îmi convenea! Mi-am controlat repede faţa, era în regulă.
M-am îndreptat încet spre el, eram graţioasă, sexi şi părul îmi flutura în vânt… ah nu, asta se întâmpla numai in filme.
De fapt eu ma consideram la un concurs de alergat şi puteam pierde cu succes, eram foarte proastă la asta, putea să mă întreacă şi un melc. M-am împiedicat în propriile picioare, părul era pe toată faţa mea acoperindu-mi vederea, iar când am ajuns lângă el nu am mai aşteptat reacţia lui, pur şi simplu m-am aruncat pe el, ca un bolovan când e aruncat în apă.
Echilibrul lui era destul de bun, a reuşit să rămână în picioare.
Se simţea că el e tensionat, dar nu s-a gândit o clipă că ar fi vina ei. Ea continua să facă pe maimuţa înfăşurându-şi toate membrele pe corpul lui.
Instinctul animalic învăţat la orfelinat o poseda, pusese stăpânire pe ea şi acţiona din impuls.
Începu să îl sărute.
Lucy încă nu se prinsese că el îngheţase, că nu se aştepta la aşa ceva, nu se gândise că el mai are puţin şi începe să strige dupa pază şi să o ducă pe nebună unde îi e locul, la un balamuc, nu se gândise ca poate nu era el.
Nu, ea credea că e el şi că se bucură de reîntâlnirea lor, că savurează momentul.
Îi luă buza superioară între ale ei şi încercă să îl sărute tandru. Credea că se descurcă de minune şi era mândră că nu uitase cum se face. Până când dinţii ei se lovi de ai lui.
– La naiba!
S-a dat jos de pe el instantaneu, întorcându-se cu spatele şi înroşindu-se mai rău ca un rac.
Poate că nu e el, şi eu m-am înşelat. Speranţe tâmpite!
Ochii lui scânteiau şi începu să zâmbească.

Anunțuri

9 răspunsuri to “Capitolul 2 – My lovely mistake”

  1. OMG!!! Lucy Lucy Lucy….deci din toate astea eu ar trebui sa inteleg ca ei s-au cunoscut in trecut, niste” scantei” s-au aprins, dar acum ….
    Nu ma gandeam la intorsatura asta,
    LUV’ IT
    ma apuc inca odata sa-l citesc,:))
    Te pupacesc,
    Ally:P

    • Ma bucur ca intorsatura asta e pe gustul tau;) si sper ca nu-ti vei pierde interesul pentru acest fic, avand in vedere ca incerc sa conturez un personaj diferit cu gandurile aflate oriunde mai putin in capul ei:))
      Kisses!>:D<

  2. Ok.. deci se pare ca avem de-a face cu o fata cu comportament vulcanic si mânată doar de instincte, sau de sentimente poate ascunse undeva in interiorul ei. Aparent nu e nici foarte recunoscatoare , avand in vedere ca Rob acum este iubitul prietenei ei cele mai bune, si cea care s-a oferit sa o salveze. Sunt foarte curioasa cum va face Rob fata acestuia triunghi amoros. Imi e mila de el. :)) In ceea ce vad, Ruth e calma si calda, Lucy e impulsiva si hotarata pe ce vrea.. sau doar se joaca ? vom vedea. abia ast continuarea. great job , as always, cathy ! :*:*

    • Ruth avea si ea comportametul pe care il are Lucy, dar ea s-a mai civilizat intre timp, ca sa zicem asa;)) nu iti spun mai multe legat de nedumeririle tale, totul se va afla pe parcurs, poate in urmatorul capitol…cel putin o parte dintre ele 😀
      >:D<:*:*

  3. Interesant , observ ca deja se complica situatia , desi inca sunt putin confuza … 🙂 . Sa inteleg ca Rob si cu Lucy au fost mai de mult impreuna , iar acum acesta este cu Ruth ?! Anyway , ma voi lamuri eu pana la urma :)) . Minunat conturat acest capitol , Cath :* , mai mult nici nu pot sa spun …

    Kisses !!!
    Dyana :*:*>:D:D<

    • Exact…am spus in primul capitol ca Lucy a nimerit la o usa straina in loc de a ei, iar usa strainului era Rob, acesta s-a mutat si a ajuns sa o cunoasca pe Ruth in Anglia;)

      kisses>:D<

  4. Super:x
    Ruth nu prea da dovada de prietenie sincera..:-?..adica poate a luat-o cu ea din obligatie mai mult dar nu stiu..o sa aflu eu:))
    Si Rob…hmm:-?..pai daca a iubit-o pe Lucy..mna..totusi cu cea mai buna prietena a ei?:|..cam nasol
    oricum..:))…astept urmatorul capitol>:D<:*:*
    xoxo

    • o sa afli cum sta treaba intre cei 3 in urmatorul capitol pe care, sincer, sper sa-l postez cat mai repede, asta daca voi avea timp…

      ma bucur ca a fost, totusi, pe placul tau>:D< :*

  5. Hmm… mai nene, dar Ruth e acum cu Rob. Lucy ce face in peisaj? :))
    Deci, a fost o relatie inainte, intre cei 2. 😀
    Stii.. scanteia aia din ochii lui.. arata ca el o mai iubeste, la fel ca ea? 😀 😡 😡 😡
    Si e cumva Robert Pattinson? 😀 :)) 😡
    Supeeeerrr. 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: