Capitolul 4 – Feelings from the past

Imaginea cu ei doi era pusa pe repeat si continua sa-mi apara in minte ori de cate ori se termina. O lua fara oprire de la capat.
Cum am putut sa fiu atat de proasta? Sa nu-mi dau seama? Totul avea sens si puteau fi puse cap la cap, era atat de logic, totul.
Fara sa vrea incepu sa se gandeasca la trecut, la acel trecut pe care il uitase din momentul cand el plecasera. Sau asa credea ea, ca e uitat.
Sarutul dintre ei o derutase complet. Statea rezemata cu capul de sticla rece si aburinda in timp ce mii de stropi de apa fierbinte cadeau pe pielea ei. Fara sa-si dea seama apa calda o ajuta sa ramana calma. Ea doar avea impresia ca situatia nu o afecteaza.
Oricum nu e capat de lume, se gandi ea.
Deschise ochii facand contcat cu realitatea dura. Totusi spera ca totul era un vis de cea mai proasta calitate.Voia sa creada ca se ratacise si ca adormise pe o banca pentru a se odihni, iar apa de pe pielea ei sa fie ploaia care tocmai incepuse si o facea sa se gandeasca aiurea. Dar nu era asa.
Fara sa vrea ii reveni in minte amintirea acelei prime seri.

*Cu toate ca era obosita si abia observa orice altceva din jurul ei, il observase pe el si bustul lui gol.
– Hei, pustoaico!
Il priveam ciudat, sau asa banuiam, nu-mi pasa ce credea despre fapul ca ma holbam ca ultima idioata de pe planeta. Ca si cum nu as mai fi vazut asa ceva. Si sincer nu prea mai vazusem, parea un model abia scos dintr-o revista. Pielea alba si perfecta parea moale si catifelata. Inconstienta am intins mana sa ma conving ca nu era un vis. Ar fi pacat ca totul sa fie un vis!
Nu eram in stare de nici pentru asta. Voiam sa-i zic ca pustoaica-i masa, dar nu eram capabila nici macar sa incep o controversa cu el, asa ca m-am abtinut din comentari inteligente pentru mine, stupide pentru el.
– Te-ai ratacit? continua el.
Continuam sa ma uit la el si la zambetul lui sarcastic. Am facut un efort si m-am ridicat. Incercam sa-mi mentin echilibrul pentru a nu parea asa cum nu eram, beata. Desi ma simteam de doua ori mai rau de atat.
Era clar ca in capul ei nu se afla nimic, sau tentativa ei de neuron pe care hotarase sa-l lase in viata ca intr-o zi ii va folosi, tinea sa-i demonstreze contrariul. Intra neinvitata in apartamentul lui, balansandu-se intr-o parte si in alta.
Pleoapele ei aveau nevoie de o mare sustinere pentru a ramane deschise. Isi lasa toata greutatea ei sa cada pe canapeaua pe care pusese ochii si de care se indragostise. Adormise pe loc.
Cand se trezise se simtea mult mai bine. Incerca sa-si aduca aminte cum ajunsese intr-un pat si in camasa.
Simti un miros puternic de fum de tigara, si se indrepta spre sursa. Il vazu pe el si isi aminti ca ea picase moarta de somn pe canapea, in nici un caz in pat. Si atunci era total imbracata.
– Ticalosule! Striga ea cat putu de tare. Cum ai indraznit?
O criza de istericale o apucase, se pregatea sa-l loveasca cu tot ce putea si orice avea la indemana. Nu stia ce-l asteapta, mai ales ca era hotarata sa faca ravagii, mai ceva ca o tornada.
El ramase impietrit, nu stia cum sa reactioneze, se gandise ca e nebuna si ca ii lipseste un surub ceva, dar nu ajunsese la concluzia ca e atat de scrantita si sarita de pe fix. Cu toate astea inca se minuna de curajul ei, de care dadea dovada.
– Cum ai putut? intreba din nou in timp ce incerca sa se calmeze pentru a discuta cu el intr-un mod rational. Pacat ca nu-i reusea.
Ma calmez! Trebuie sa ma calmez! Inspira si respira uitandu-se oriunde mai putin la el. Era in stare sa-l mutileze, dar nu avea suficienta putere, era amortita, in stare de soc. Asa ca mai astepta putin, voia sa faca o treaba buna si nu se multumea cu jumatati de masura.
El era complet nedumerit. Nu stia ce o ciupise sau ce visase de ii provocase starea asta de isterie. Se indrepta incet spre ea ca sa o linisteasca si sa vada ce are. Poate vr-un buton de resetare.
– Sa nu indraznesti sa te apropi de mine!
– Esti complet nebuna! afirma el.
– Cum ai putut?
Hai numai incearca sa te apropi, am eu grija sa primesti ce meriti. Ticalos pervers!
– Cum am putut ce? Sa te primesc aici? Nici eu nu stiu ce gargauni aveam in momentul ala.
– Nu face pe prostul, idiotule! Cum ai putut sa profiti de mine?
Tipul se lumina la fata si incepu sa rada cu pofta.
– Asta era?!
– „Asta era?”? Serios? Recunosti ca ai facut asta?
Se pregatea de un nou atac, unul pe care urma sa-l duca la bun sfarsit.
– Nu am facut nimic.
– Atunci cum iti explici asta? si arata spre camasa dupa ea.
– E a mea! Aseara dupa ce ai intrat in apartamentul meu ca la tine acasa si te-ai trantit pe canapeaua mea, am crezut ca e vro gluma si asteptam sa te trezesti si sa mai intre un cameraman, ceva, sa-mi spuna ca sunt la camera ascunsa, dar nimic. Iar tu pareai sa dormi foarte incomod acolo si in hainele alea si…
-… si tu ti-ai permis sa ma dezbraci.
– Se poate spune si asa.
Il priveam bulversata.
– Stai linistita nu m-am atins de sutien si de..
– Mizerabilule!
Il tranti pe gresie urcandu-se peste el pregatita de atac.
– Oh, nu stiam ca esti asa dornica sa ma saruti.
– Desigur ca sunt. O sa primesti pupici in functie de cate stele verzi vei vedea. Incerca ea sa-l ironizeze.
– Dar nu vad!
– Atunci poate se rezolva cu doua palme.
Se pregatea de actiune, dar el a intors pozitia in favoarea lui. Zambea cu rautate, bucurandu-se de incercarea ei inutila de a scapa.
Nu era nimic amuzant, totul ii provoca o mare durere de cap, ei.
In toata plictiseala lui se juca intr-un ritm agonizant de incet si de placut la nivelul incheieturi ei.
E o zona destul de sensibila si incerca sa se abtina, sa fie serioasa, dar acea senzatie si zambetul lui o indemna sa-i raspunda intr-un fel. Pentru o fractiune de secunda se pierdu in ochii lui si ar fi vrut sa dureze mai mult si putea sa dureze, asta daca undeva intr-o anumita parte a mintii ei, nu realiza ca era gresit, era un strain, si trebuia sa continue sa fie furioasa pe el.
Privirea lui care ma atragea ca un magnet. Incet, incet ajunsesem sa ma apropi de buzele lui. Realizasem ca e o greseala si voiam sa ma retrag, sa intorc capul si sa-l las sa sarute gresia rece. Aveam sa fiu putin geloasa pe ea, ce-i drept, dar demnitatea mea ramanea intacta. Nu am mai apucat sa fac asta.
Mi-a prins capul in stransoarea mainilor lui fine si m-a sarutat. La inceput era incet si timid asteptandu-se la orice reactie salbatica din partea mea, dar pe masura ce avansa era tot mai pasional.
Ii simteam respiratia greoaie si rece pe fata mea. Pentru prima oara, din nu stiu ce motiv nu ma deranja gustul tutunului.
Mainile sale erau experte in atingeri si in a-ti da senzatii cat mai placute.*

Ma trezisem buimaca din reveria mea. Stiam ca ma asteptau, sau cel putin Ruth. Rob apartinea trecutului meu si asa trebuia sa ramana.
Am incercat sa ma desprind de caldura si singuratatea care ma inconjurau.
Cu parul inca umed si ravasit in mii de directi m-am dus sa-l intampin pe presupusul necunoscut.
Asa cum banuiam ma asteptau, erau in bucatarie intr-o mare ceata de fum.
Rob parea cu gandul departe uitandu-se prin tigara aflata in mana lui, si jucandu-se absent cu bricheta. Ruth il sorbea din priviri, se uita cu dragoste la el, analizandu-i fiecare gest.
– Banuiesc ca asta e iubire! Nu pot interveni in asa ceva, nici nu ar fi posibil, se pare.
Nu voia sa o spuna cu voce tare, insa ii scapase. Pentru ceilalti fusese doar un zumzet neinteles de cuvinte, suficiente ca sa-l trezeasca pe Rob din absenta lui, iar pe Ruth sa o faca sa se uite in directia ei.
– Nu am vrut sa deranjez! Revin mai tarziu.
Imi iesise mult mai lejer decat intentionasem.
M-am intors si am dat sa plec, dar Rob s-a ridicat si m-a prins de mana.
– Ramai!
Am ramas pe loc, nu pentru ca o spusese cu o voce atat de profunda incat reusea sa te faca sa te razgandesti, era din cauza atingerii. A amintirilor provocate de acele maini, a acelor atingeri pline de semnificatii. Mana lui se simtea mult mai rece ca a mea, iar cand pielea noastra facea contact, simteam senzatia veche plina de electricitate, ascunsa de mult in interiorul meu, o senzatie care nu credeam ca va mai iesi.
M-a surprins gestul lui.
– Desigur Lucy, spuse Ruth, de a carei prezenta deja uitasem.
Speram ca nu observase micul incident dintre mine si Rob, ca ezitarea mea nu fusese prea evidenta.
– Aseaza-te!!
M-am asezat fara prea multa tragere de inima, am incercat sa-l evit, dar destinul sau tampenia de neuron al lui Ruth nu functiona conform normelor, nu stiu care era vinovat, dar ajunsesem mult prea aproape de el.
Mi-ar fi placut sa spun ca totul a decurs normal fara o senzatie stranie de neliniste care plutea in atmosfera, dar as mintii, a fost exact opusul.
– Stiti, o sa strang eu totul, puteti sa vedeti un film intre timp. M-am oferit la sfarsit sa fac o fapta buna… pentru mine desigur. Acum ca ei plecasera, eu ma bucuram de liniste.
Bineinteles ca ar fi vrut sa li se alature, dar datorita acelor cateva secunde cand spionase, o lasa balta. Ruth isi sprijinea capul de pieptul lui, miscandu-si-l in ritm cu respiratiile lui. El doar o imbratisa, dar nu intr-un mod normal, ci unul protector.
Tampita! Asta sunt.
Fara sa vrea incerca o strecurare lipsita de succes.
I se intampla exact ca in filmele cu prosti. Incerca sa nu faca zgomot, sa nu le aduca aminte de prezenta ei, si desigur asta devenise imposibil. Toata mobila ii statea in cale.
– Esti bine? o intreba Rob
– Fir-ar!
El se apropie si mai mult de ea.
– Ihm..e in ordine, te poti duce inapoi, nu vreau sa o ingrijorez pe Ruth.
– Oh, stai linistita. Doarme!
De parca ma interesau detaliile.
– Esti bine?
– Da, doar faceam o runda de K1 cu spiridusi rai.
Adevaru e ca sparsesem o farfurie si ma taiasem putin cam rau. Atat de rau incat ma ustura ca naiba si imi venea sa urlu.
– Nu, Maya. Tu esti bine?
Chiar trebuia sa intrebe? Si sa para atat de ingrijorat..ca si cum i-ar pasa?
– De ce n-as fi?
– Nu stiu, raspunse el incet in timp ce ii lua palma studiiand-o.
De asta se temea ea, de alte contacte fizice cu el.
– Nu stiam ca ea… si cu tine.. ca voi..
– Mmm.. nu conteaza.
– Dar…
– Nimic.
Era inutil sa explice, pana la urma nici nu trebuia.
– Ne vedem maine. Acum sunt obosita si la noul servici n-as vrea sa se creada ca sunt preferata si ca n-am muncit pentru asta.
– De ce nu? Chiar asa este.
Tonul lui era mai rece. Se razbuna pe mine! Nu era nevoie sa o mai faca, sau nu trebuia.
– Mda… mersi ca mi-ai reamintit.
– Oricand!
– D’asta consider ca ramai un tampit!
Il lasa singur. De data asta reusind sa plece fara zgomot si fara sa se mai accidenteze.

14 răspunsuri to “Capitolul 4 – Feelings from the past”

  1. Imi place e interesant pacat ca trebuie sa astept

    • buna doina:)
      sincer nu credeam ca mai exista vr-un pic de interes pentru ficul acesta, dar avand in vedere ca tu imi demonstrezi contrariul..voi incerca sa scriu cat mai repede capitolul 5 🙂

  2. bravo, sunt sigura ca vei aduna multi cititori

  3. Mi se pare asa aparte felul cum cei doi s-au intalnit. Asa dragut s-a comportat Rob, si ea e asa amuzanta, naturala. Imi place foarte mult cum incerci sa ii conturezi pe cei doi, si o vad pe Ruth ca pe o intrusa, desi nu e . Sper sa nu aiba sentimente puternice Robert pentru ea, deoarece se vede ca Maya nu ii este indiferenta nici acum.

    pupici si sper sa postezi mai repede!:*:*

  4. cum sa nu existe interes:-w? btw…scuze ca nu am mai comentat:-s.Rob e tare simpatic si dragutz,se poarta asa frumos cu ea…ca si cum ar fi un copil.ea e zapacita,si totusi speciala prin felul ei de a fi.imi place mult.

    astept uurmatorul capitol si sper sa il postezi cat mai repede:D
    kisses!:*

  5. In sfarsit!!!! nu imi vine sa cred!!!:D:D

    Mi-a fost asa de dor de tine si de poveste, unde ai fost???

    Doamne e tot mai frumos!!:D:D

    Posteaza mai repedeee!!

    Te pupacesc,

    Ally:D

  6. hey cath…ce mai zici?
    pe cand urmatorul capitol?:*

    • hey Carro 🙂
      este foarte posibil ca sa postez urmatorul capitol pe miercuri..o sa am ceva mai mult timp liber, iar daca nu cu siguranta la sf saptamanii

  7. asta e cea mai buna veste pe ziua de azi ! pupici :*:*

  8. filmele cu rposti:)) tare asta

  9. Hei , am revenit la citit . O pauza cam fara scuza , dar …:D .
    Interactiunile celor doi au o aura atat de profunda pentru biata Lucy , cutremuratoare atitudinea lui atat de naturala . Ruth este decorul cheie , care complica si se interpune in firul actiunii . Avem un Rob …diferit .
    Trec acum la next !

    Kisses!!!
    Dyana:*>:D<

  10. cred ca ii este foarte greu sa-l aiba in fata ei dar sa nu-l poata atinge asa cum isi doreste:(
    >:D< frumos capitol..:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: