Capitolul 5 – Rasturnare de situatie

*- Cum adica ai de gand sa stai la el?
– Exact.
– Dar nu il cunosti. Daca e un obsedat sexual care te va tortura si dupa ai sa ajungi moarta la televizor?
Ea chiar era speriata si ingrijorata pentru mine. Dar stiam ca o sa regret daca nu o sa o fac, imi va parea rau si o sa ajung sa ma intreb „ce ar fi fost daca”.
– Eh…cred ca o sa privesc partea buna.
– Si care ar fi aia? Ca eu una nu o vad, sincer.
– Moarta sau vie o sa ajung vedeta, am spus cu nepasare ridicand din umeri. Si crede-ma ai vrea sa fi torturata de el, am spus-o cu un zambet prostec care mi-a acaparat toata fata.
Nu parea genul asta, ochii lui erau prea blanzi pentru a ascunde in spatele lor o persoana ingrozitoare. Trebuia sa merg pe principiul „totul sau nimic”.
– Era sa-l saruti pe Fat-Frumos, acolo ai ramas… si dupa? vreau continuarea, incepuse ea sa se planga mai rau ca un copil mic caruia i-a fost furata jucaria.
– Chiar l-am sarutat! Sau mai bine spus el pe mine…
– AHA… auch urechile mele aveau rau de suferit.
Mi le-am acoperit si incercam sa-i sugerez sa dea volumul mai incet asta in caz ca nu voia sa raman surda.
– E clar ca vrea ceva de la tine si..
– Si credema ca o sa-i dau tot ce vrea, nu ratez sansa asta. Serios, iti faci prea multe griji!
– Iar tu prea putine. De cand ai devenit atat de inconstienta?*

Nu-mi vine sa cred ca nici in momentul de fata nu regret impulsul meu prostesc de atunci, si mai ales ca inca actionez in acelasi mod.
Incerca sa adoarma insa era fara succes. Patul era incofortabil. Nu simtea ca doarme pe o saltea ci mai degraba pe o stanca cu multe denivelari.
Din instinct si-a dus mana spre frunte dand peste cea mai reprezentativa amintirea a ei. Verifica daca mai era acolo, sa se asigurea ca amintirile ei nu erau de fapt un vis.
*– Ce naiba…?!
– Oh, ai venit! Eram atat de bucuroasa sa-l vad…si se pare ca el nu. Parca colturile buzelor mele ridicate erau desenate cu creta si el le-a sters intr-o clipita fara alte ganduri de pe tabla murdara numita fata mea.
– Ce e asta? Intreba uitandu-se la mica valiza neagra din jumatea camerei.
– Ce poate sa fie? E bagajul meu, desteptule.
Prevedeam o mare furtuna dupa cum ma privea si de asemenea prevedeam o mare si teribila rana asupra orgoliului meu. In mod normal aveam un hamster pe post de procesor in loc de creier si functiona al naibii de bine. Nu stiu de ce tinea sa ma dezamageasca acum, de fata cu el.
Parea sa gandeasca destul de intens. Se uita dupa ceva, dar avea grija in acelasi timp sa nu ma piarda pe mine din ochi, de parca as fi putut sa fug. S-a incruntat. Si am devenit si mai frustrata. Era atat de frumos. Nu credeam ca poti sa arati bine cand esti furios. Poate ar trebui sa incerc si eu asta.
Cu siguranta efectul nu ar fi acelasi.
– Cum ai intrat aici? sparse el linistea pe un ton destul de grav.
– Cum crezi ca am intrat? De fapt ai o gaura imensa pe podeaua din dormitor. Am demolat tavanul vecinilor de jos ca sa pot sa ajung aici.
Si-a strans degetele intr-un pumn pe care era sa-l primesc intr-o clipita daca el nu-si controla iesirea impulsiva. Oare chiar credea partea cu gaura?
– Cat de scrantit poti fi! Il priveam drept in ochi, fiind pregatita sa-l atac. Drept muntie aveam sa folosesc saliva, altceva nu aveam la indemana. Avea sa fie un atac surpriza cu o mare reusita. Eram convinsa de asta.
– Cum ai spus?
– Ah, ai devenit si surd? Am spus ca esti dus. De dimineata ai spus un lucru si acum…?
– Pff… cine ar fi crezut ca tu esti atat de redusa mintal incat sa crezi, sa actionezi si sa vrei asa ceva? Nu-mi spune. Ai aflat cine sunt, nu? Spune ce vrei! Sau cat vrei!
Ultimele cuvinte au fost dureroase mai ales felul in care le-a spus de parca ar fi fost dezgustat de asa ceva.
– Nu am nevoie de nimic din partea ta. Pacat ca m-am inselat si tu esti o adunatura de membre si orice oi mai avea tu. O mare risipa s-a facut creandu-te pe tine.
Putea sa fie sigur ca avea sa primeasca razbunare pentru asta. Ma indreptam spre bagaj, aveam sa-mi iau talpasita si sa plec, sa gandesc un plan de razbunare si o scuza buna pentru motivul intoarcerii mele acasa.
Ah! Naiba sa o ia de treaba! Totul imi iesea pe dos.
Gandirea mea plina de nonsens a fost destul de grav tulburata de atingerea lui. M-a tras intr-un mod brutal de placut la pieptul lui lipindu-ma de perete. S-a apropiat incet de fata mea in timp ce mainile incercau sa-si gaseasca un loc pe corpul meu. Parca ma perchezitiona.
Beculet tampit!
– Ah! Chiar crezi ca as avea nevoie de ceva de la tine? Acum mai trebuie sa ma si dezinfectez.
– Serios? Si-a ridicat privirea spre mine, privindu-ma in ochi, colurile buzelor lui se ridicau incet intr-un zambet, care parea destul de infricosator pentru mine. Vocea ii era diferita, ma provoca. Iar eu eram atat de proasta sa-i cad in capcana.
– Foarte serios!
– Atunci sa vedem cum o sa dezinfectezi si asta!
Si ma saruta. Imi doream sa-i raspund, sa-i arat cum se face. Insa incercam cu disperare sa ma opun, sa scap. Nu stiu in ce moment am devenit atat de ghinionista. El s-a desprins din sarut, dar eu continuam sa ma agit, la fel ca persoanele care nu stiu sa inoate si se afla in apa pana la genuchi. Atat de penibila ajunsesem.
Asta pana cand am alunecat si am reusit sa imi lovesc capul de coltul mobilei. Fruntea mea a inceput sa sangereze destul de urat.
Mutra lui plina de satisfactie s-a schimbat la 180 de grade si incerca disperat sa…*

– Tine minte daca ai vreo nelamurire nu te sfii sa apelezi la mine, da?
– Da. Am dat absenta din cap. Andrew era destul de simpatic si destul de capabil sa reuseasca sa-mi capteze atentia, dar momentan mintea mea era mult prea departe ca sa se poata concentra asupra altor detalii. Nu-mi venea sa cred de turnura pe care o luase viata mea. Nu ma asteptam nici in ruptul capului sa mi se intample asta. Sa-l reintalnesc.
– ..si ce zici? O sa vi?
– Da, desigur.
– Perfect! O sa trimit pe cineva sa te ia diseara. Sau daca nu ai incredere in mine si in serviciile mele, ceea ce ar fi normal, poti veni cu Rob si Ruth sunt sigur ca si ei vor particiapa.
Ce pierdusem? Ce prostie acceptasem?
Il vazusem pe Rob si acum incercam sa ma despart intr-un mod politicos de cretul adorabil de langa mine. Era amuzant sa-l vezi cum se agita si gesticula, desi vocea lui era destul de controlata. Probabil fiind destul de imporant in echipa asa invatase cum sa se exprime exact pe tonul care il cerea situatia respectiva.
– Trebuie sa discut ceva cu Robert…aaa…mai vorbim.
– Da, sigur. Diseara! Ochii lui caprui straluceau, se asociau cu zambetul damb care i se citea pe fata.
– Cum te descurci pitico?
– Inceteaza sa mai spui asta! Daca as fi pitica si atat de neprotejata pe cat crezi cu siguranta Andrew nu m-ar mai invita nicaieri. Se pare ca doar tu crezi asta.
– Cum vine asta? Unde te-a invitat?
I-ar fi placut sa creada ca toata curiozitatea lui se datoreaza intr-o mica masura geloziei dar renuntase la visurile de printesa de mult timp.
– Nu cred ca e o idee buna sa te duci cu el undeva.
– Lasa-o balta! Oricum merg cu voi diseara si o sa ma intalnesc cu el acolo.
– Nu poti sa plec…
– Ne vedem diseara! Nu l-am lasat sa-si termine propozitia. Preferam sa am cat mai putine legaturi si intalniri cu el.
***
– Iubitule, nu-i asa ca rochia ii vine perfect?
– Mda… intotdeauna i-a stat bine in albastru, spuse el cu jumutate de gura.
Ruth nu auzise ultima parte. Era absenta de la tot ceea ce se petrecea in jurul ei. Cauta ceva sau pe cineva cu privirea, insa fara sa reuseasca sa gaseasca.
Era o mica si privata petrecere intre colegi, fara paparazzi sau reporteri care sa-i incomodeze. Singurul fotograf, neprofesionist bineinteles, era Andrew. Ii placea sa pastreze fiecare amintire vie. Doar ca de data asta singura amintire care il interesa era Lucy. Rob observase si il deranja sentimentul de protectie pe care il avea asupra ei. Dar isi spusese de la inceput ca nu are sa intre in jocul asta.
Lucy cauta disperata o cale de iesire din locul asta sufocant. Credea ca va rezista dar ultima experienta de genul asta nu a avut un rezultat prea bun si acum ii dadea fiori numai cand se gandea la asta. Incerca sa gaseasca o iesire, avea nevoie de aer sa nu se sufoce.
– Ce…naiba?!
Ramase impietrita de soc. Nu-i venea sa creada ca ceea ce vedea se intampla cu adevarat, ca ea ii facea asa ceva lui.
Desigur asta explica comportamentul ei ciudat si agitat atunci cand era intrebata la ce viseaza. Dar faptul ca o vedea cum se saruta cu altul intr-un astfel de loc unde putea fi vazuta de toata lumea, unde putea sa-i franga lui inima intr-o secunda a facea sa-si aminteasca de ea. Chiar era posibil ca istoria sa se repete? Cu siguranta ea nu voia asta, trebuie sa fie un pervers care o forta sa faca asta.
– Ne vedem mai tarziu, spuse el dandu-i un ultim sarut pe obraz.
– O sa-mi fie dor de tine!
Sau poate ca nu o forta, si ea chiar avea de gand sa-i rupa inima in bucatele.
Turnura de situatie ii dadea o mare durere de cap. De ce trebuia sa fie totul cu susul in jos?

7 răspunsuri to “Capitolul 5 – Rasturnare de situatie”

  1. Ce rapida ai fost ! :X:X

    Wow, wow, fragmentele de amintiri sunt absolut delicioase! Le ador! Amandoi au un temperament exploziv, coleric, pot crea adevarate uragane cand se ciocnesc. Imi plac mult de tot personalitatile lor complexe. Ruth mi se pare aeriana si cam superficiala. Sigur stie Rob ce are langa el ? Vom vedea in viitor.

    Mi-a fost tare dor sa citesc ceva scris de tine 😦 Data viitoare, daca va dura tot mult, cred ca ma apuc de recitit Almost Lover 😡

    pupici si mult succes la scoala ! :*:*

    • Hey Krisz mi-a fost dor de tine>:D< incerc sa scriu cat mai repede urmatorul capitol..sper sa reusesc sa-l termin cat de curand

      multa bafta si tie la facultate :*

  2. chiar e frumos si chiar imi place abia astept nextul:*

  3. butritadiana Says:

    imi place f. mult astept cap urmator cat mai repede

  4. imi place foarte mult ficul tau.cam cand ne poti onora cu un nou capitol?

  5. am fost surprinsa intr-un mod foarte placut sa vad ca am noi cititori si ca cei vechi revin din cand in cand pe aici, chiar am fost incantata de asta
    capitolul urmator voi incerca sa-l postez in weekend insa nu promit
    sper ca intelegeti!

    mult succes in ceea ce faceti 🙂

  6. asta da schimbare de situatie:|
    ma duc si la al 6-lea capitol:X
    xoxo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: