Capitolul 6 – Stuck in here

Zilele pareau sa dureze mult prea mult, ca si cum ar citi durerea din inima mea. Oare si asta avea sa dureze pentru totdeauna sau va trece o data cu timpul? Cu exceptia faptului ca tu imi lipsesti, ca spatiul destinat tie este complet gol, totul pare sa fie la fel. Inima mea trebuie sa fie stricata, dereglata , crede ca eu te-am indepartat si ca toata iubirea mea a fost in zadar. Nu voiam sa o cred cand imi spunea ca nu o sa te mai vad din nou. Dar recunosc ca mi-as dori sa fi la fel de trist ca mine. Imi doream sa plangi ca un prost si sa te doara pentru mult, mult timp.

Ma trezism din cosmarul cumplit pe care il ingropasem intr-un colt al mintii si inimii mele. Naiba sa o ia de amintire! Atunci, in acele momente nu as fi stiut ce e mandria. I-as fi spus sa vina inapoi la mine daca se simte descurajat si oboist de lumea din jurul lui. Insa asa am fost si eu si nu i-a pasat. Acum va trebui sa fie fericit fara ca eu sa mai fiu implicata in asta. Am vrut sa ma uite si a facut asta. Iar acum nu voi ezita.
Ma uram cand imi aminteam de trecutul meu legat de el. Intotdeauna asta ma facea slaba si vulnerabila, incapabila sa-mi controlez sentimentele.
Am coborat scarile si am cautat-o pe Ruth. Eram hotarata sa aflu adevarul! Speram sa fie acasa. Nu o puteam lasa sa-i faca asta lui Rob. Nu voiam sa se intample asa. Nu voiam sa-l doara. Era mai bine daca il stiam fericit. Asa il puteam uri pentru totdeauna si aveam sa-mi gasesc puterea in a-l insulta.
– Te-am vazut aseara!
Se schimbase in mii de culori intr-o fractiune de secunda, dupa care pe un ton foarte senin imi spuse:
– Normal ca m-ai vazut Lu, toata lumea m-a vazut.
Uimirea de pe chipul meu ar fi trebuit sa fie de nedescifrat. Nu o vazusem doar eu?!
– Si cine e el? am intrebat cu o ultima farama de glas?
– Lu, te simti bine? Eram cu Robert, nu ti-l amintesti?
– Ah, la naiba! Normal ca stiu cine e Robert si cum arata, naiba sa-l ia! Ma refer la ciudatu cu care te lingeai afara! izbucnisem mai ceva ca un vulcan, nu-mi puteam stapani furia.
De data asta incremenise, parca era o statuie abia sculptata.
– Pot sa explic…
– Chiar te rog! Si sper sa fie una buna.
A asteptat o perioada uitandu-se lung la mine, dupa care a oftat lung si a inceput.
– Adevarul e ca pana sa vina Rob aici, el a avut parte de o relatie destul de… furtunoasa, care l-a marcat destul de rau.
Clasica poveste: multe sentimente implicate din partea lui, prea putine din partea ei. Aproape ca ma pregateam sa cred ca era vorba despre mine, insa nu avea cum. Eu ma implicasem in relatie, mai mult sau mai putin. Dar era implicatul meu la grad maxim si nu avea de ce sa se planga.
– Ne-am cunoscut intamplator pana ca eu sa plec sau el sa devina mare vedeta, am devenit priteni buni.
M-am uitat urat la ea.
– bine, nu a fost intamplator. Dar trebuia sa stiu cu ce destrabalat umbli. Pentru ca asa era el in mintea mea o persoana imorala, fara caracter. Insa eu ma inselasem.
– Cand am ajuns aici ne-am reintalnit. El era deja faimos. Nu se implica in relatii si toata lumea umbla dupa el numai din interes. Treptat reputatia lui a inceput sa sufere, la fel si el. Nu puteam sa fac ceva, eram legata de maini si nu puteam sa gasesc nici o solutie ca sa ma dezleg. Asta pana cand a venit el cu o idee nebuneasca. Am stabilit de comun acord sa avem o relatie de fatada, fata de toata lumea, iar cand unul dintre noi nu va mai putea continua aveam sa terminam totul.
Bineinteles ca acum totul avea sens si era o explicatie logica.
– Si aici intervi tu.
– Ha?! Ce fac eu? ce pierdusem?
– O sa ma crezi egosita, si e adevarat ca l-a inceput am fost putin. Am aflat ca cea care i-a frant inima prin indiferenta sa ai fost tu.
Da sigur, eu si cu armata mea de soldatei care faceau un zid mare plin cu indiferenta.
– Ce-am facut eu? Am spart ce?
– Nu spart, frant, prostuto. Macar asta poate fi reparat.
– Ah, ma rog, nu ma lua cu d’astea. Spune-mi care dracu e rolul meu acum si aici? Spune-mi ca apoi sa pot sa-mi fac bagajele si sa plec linistita sa dorm in plina liniste care se afla in casa mea.
Sa adaug si cocina? nu mai bine tine asta pentru mine. Ajunsesem iar un papitoi, o marioneta. Cat de frustrant putea sa fie.
– Am impresia ca el a inceput sa tina la mine si nu puteam permite asta, eu am deja viata mea si nu vreau sa renunt la ea, din contra vreau sa o scot la suprafata. Si m-am gandit ca e posibil ca o veche iubire sa-i reaminteasca si de vechile sentimente.
– Esti dusa rau de tot! Am sa-i spun totul lui Robert! Si te asigur ca dupa asta voi pleca. Nu am de gand sa mai raman aici.
Desigur sentimentele ei, ale lui..dar ale mele? Chiar nu conteaza pentru nimeni? Normal, adica ce conta ca biata Lucia sufera. Lasa ca trece peste. Trece peste in parti, nici asa, mai degraba as trece o mare inot decat prin ce ma pune ea sa trec.
Sunase un taxiu sa o duca pe platouri, stia ca il va gasi pe Rob acolo, era prima zi in care repetau o parte din scenele esentiale din filmul lor, si desigur era ziua in care se hotarau rolurile fiecaruia.
Se uita absent pe geamul masinii. Privea razele de soare cum lumineaza fiecare coltisor al orasului. Si ar fi dorit si ea astfel de lumina in inima ei.

Lumina orbitoare a diminetii ma trezi. Eram buimaca si capul ma durea ingrozitor. Totul in jurul meu se invartea. Mi-am dus mana la cap sperand ca il voi opri din jocul asta ametotor. Insa sub bretonul meu am dat peste un bandaj destul de mare. Nu-mi aminteam cum il capatasem. Iar m-am luat la cearta cu un aiurit de pe strada? Idiotu asta a reusit sa ma invete minte. Lasa ca pun mana pe nemernicul ala.
Intr-un colt al incaperi era el si ma privea intr-un mod straniu.
Asta ce dracu face de se holbeaza atat de crispat? Oh, nu! Naiba sa-l ia. Nu e crispat, ci mai are putin si izbucneste in hohote de ras.
Ametita cum eram m-am dat jos din pat si m-am dus in baie. Norocul meu ca nimerisem din prima. Ghinionul era ca aratam mai rau ca o vrajitoare sau sperietoare de ciori, parul meu era numai bun pentru un cuib de pasari. Capul incepuse si mai rau sa ma deranjeze cu durerea lui. Amintirile din noaptea trecuta imi reveneau. Nu un tampit oarecare imi provocase asta, ci nenorocitul din camera alaturata.
Ma lovisem cumplit noaptea trecuta. Sangerarea nu se mai opera si el nu facea nimic sa-mi opreasca durerea. Facea dar era mult prea lent. La fiecare “au” al meu el se oprea si incerca sa o faca cat mai bland. Era al naibii de gretos de grijuliu, incat ma facea sa ma topesc. Trebuia sa ma lase asa ca apoi cand ma trezesc sa pot sa-i scot ochii pentru stadiul in care ma adusese. Si as fi vrut sa-i scot la propiu.
– Te simti mai bine? statea in pragul usii, intr-o pozitie sexy, care a fost stricata de tonul lui serios scos printre rasetele prostesti.
– La fel de bine cum o sa te simti si tu dupa ce iti mai decorez putin ochii in afara de pungile alea care le ai.
– Hai sa facem pace! Ce zici daca mergem sa vedem apusul?
– Apusul? Esti nebun? E dimineata!
A zambit usor si ma privea intr-un mod nevinovat. Imi placea sentimentul care mi-l transimtea, parea protector.
– Ai dormit mai mult decat crezi. Hai sa mergem sa luam aer. Imbraca-te, o sa te astept.
Eram in masina si incercam sa-mi dau seama de ce se schimbase asa mult, parca nu voia nici o legatura cu mine. Nu ma chinuiam nici sa aflu, imi era bine asa. Telefonul meu incepu sa sune dar nici nu am apucat sa vad cine era ca el mi-l luase el inainte si il inchisese. La fel facuse si cu al lui.
– Am spus ca mergem sa luam aer, sa ne relaxam, fara sa ne gandim la ceva sau cineva, sau la orice alte lucruri.
L-am aprobat dand din cap. Si am ramas ca o ultima proasta dupa planeta holbandu-ma la el. Si-a intors si el privirea spre mine si mi-a zambit. O perioada ramasesem asa, pana cand a realizat ca e mai bine sa fie atent cum conduce.
– Imi place meldoia, am mai auzit-o undeva dar imi e imposibil sa-mi amintesc unde.
– Serios? intreba pe un ton atotsitutor.
– Mhm…
– Catecul are o poveste interesanta. Se spune ca cel care a scris versurile s-a inspirit dintr-o poveste reala. A intalnit doua persoane atat de asemanatoare incat pe cat de repede sau intalnit nu sau putut stapani sa nu se indragosteasca. El a renuntat la tot pentru ea, si din acest motiv ea a fost invinovatita pentru tot ce lasa el in urma, pentru lasitatea lui de a nu lupta si pentru cariera lui. Insa eu consider ca a fost o persoana curajoasa, respingand orice altceva si realizand ca este dragostea mai importanta. A tinut sa nu o lase sa plece, nu a vrut sa-i dea drumu.
– Parca auzind povestea imi place si mai mult cantecul.
Ajunsesem la destinatie. Eram pe o pajiste, intr-un loc indepartat de orasul aglomerat. Era un loc linistit cu o priveliste placuta asupra luminilor orasului si a stelelor. Nu doar eu eram fermecata de locul asta.
– Nu stiam ca exista un loc asa frumos.
Nici unul nu spunea nimic. In mod normal uram tacerile dintre doua persoane, erau inconfortabile, dar nu si asta. Asta era plcuta. Dar nu mi-am putut stapani curiozitatea si l-am intrebat.
– Daca am fi trecut doar asa unul pe langa altul, nu ne-am fi cunoscut, cu toate ca eram asa aproape. Cand m-ai vazut prima oara ce ai gandit?
Zambea, asta putea sa fie un semn bun.
– Mergeam pe strada, si dintr-o data pieptul a inceput sa ma doara ca si cum eram condus de ceva intr-un mod fortat. Te-am vazut plangand pe banca…
– Adica in seara aia nu a fost prima oara? Eram total surprinsa. Probabil ca era in ziua cand aflasem ca singura mea familie pe care ma puteam baza, Ruth si fratele sau, aveau sa plece. Eram indurerata atunci. Si de fata cu ei nu-mi puteam exprima sentimentele, nu-i puteam face sa se razgandeasca asupra deciziei pe care o luasera.
– Exact, atunci a fost. Cand te-am vazut plangand inima mea a inceput sa doara atat de tare incat imi venea sa plang si eu numai uitandu-ma la tine. Singurul lucru la care m-am gandit a fost sa-ti pun castile mele si sa asculti o melodie pana te vei linisti. Dupa asta asteptam sa fi multumita, insa departe de a primi reactia asta, te-ai enervate atat de rau incat am zis “care e problema ei de are un temperament atat de ingrozitor?”
Amandoi am inceput sa radem amintindu-ne reactia mea isterica de atunci.
– Dar tu? intreba el plin de curiozitate.
Am inceput sa rad, scutrand din cap.
– Atat de rau a fost?
– Avand in vedere ca aia a fost prima noastra intalnire… Primul lucru care l-am observat la tine a fost felul in care erai imbracat. Hainele aruncate la nimereala pe tine te faceau sa pari un chiulangiu si in acelasi timp unul care e preocupat de imaginea sa mult prea mult. Urasc persoanele care se preocupa mai mult de o imagine decat de sentimente. Am simtit o mare distanta intre noi.
– Asta e mai rau decat am crezut..
– Dar melodia care am ascultat-o a fost minunata. M-am gandit “ah, totusi e sensibil”. Era o perioada grea pentru mine, dar cantecul ala mi-a oferit comfort.

– Domnisoara, aceasta este adresa? Ajunsesm deja.
De data asta intrasem intr-un mod timd pe platou. M-am uitat in jur sa vad daca este vreo insecta umana la orizont, insa nu era. Perfect!
– Intai imi exersez discursul si apoi i-l trantesc in fata si plec asa cum am venit. Asa e cel mai bine.
Am tras adanc aer in piept si am inceput sa gesticulez mai ceva ca intr-un film de actiune in timp ce vorbeam:
“- Imi e greu sa spun asta. E enervant si al naibii de deranjant sa pretind ca nu-mi pasa, iar daca incerc sa o fac imi provoaca o tristete si mai mare. Insa imi pare rau ca eu sunt cea care trebuie sa-ti spuna asta…”
– Excelent! Bravo! Cata pasiune… La inceput ma indoiam de talentul tau actoricesc, dar esti perfecta pentru rolul asta. Haide draga mea, toata lumea te asteapta pe tine.
De ce continua sa aplaude? Regizor tampit si bosorog. Imi strica el planurile.
– Copii, cu siguranta asteptati sa vedeti cine e personajul principal al filmului… ei bine, tocmai m-am convins ca Lucia e cea mai buna pentru rolul asta.
– Nu, nu, nu..nu se poate.
– Draga mea, nu trebuie sa fi modesta. Stali linistita. Stim ca esti la inceput si cu toti te vom ajuta daca vei avea nevoie.
Nu la asta ma referam. Doar ca strica totul, planurile mele erau date peste cap complet. Cum puteam sa joc alaturi de Robert in conditiile in care eram? Exact nu puteam. Si vocea mea interioara striga disperata sa fug cat mai pot. Dar nu puteam sa o fac. Eram blocata aici. La inceput semnasem un amarat de contract care ma obliga sa fac cel putin un film cu regizorul nesuferit. Eram mult prea in extaz de intorsatura situatiei ca sa ma gandesc la consecinte. Naiba sa ma ia!

11 răspunsuri to “Capitolul 6 – Stuck in here”

  1. superb cap. chiar nu ma ast k ruth sa planuiasca asta.abia ast nextul.spor la scris

  2. foarte frumos…astept urmatorul ca…:*

  3. Flashback-urile sunt absolut savuroase , cursivitatea e stricta si foarte bine realizata , trairile Luciei se leaga si chiar explica clar comportamentul ei de acum . Ruth … e … nu e ok 😛 . Rob e acum prins la mijloc , m-ai facut extrem de curioasa de continuare 🙂 .
    Spor la scris , Cath dear >:D:D<

    • Ma bucur sa te revad pe aici.
      Banuiesc ca atata timp cat mai citesti (nu conteaza cand) e bine. Sper sa ai parte de o continuare pe placul tau.
      Your friend, Cath>:D<

  4. OMG ! Fanficul asta e absolut genial si atat de incurcat . Deci Lu isi repeta discursul pentru Rob si dintr-o data primeste un rol intr-un film tocmai cu Rob =)).Faza asta a fost prea tare . De abia astept sa vad ce se va intampla in continuare si …n-ai putea te rog sa postezi si personajele ca sa imi dau si eu seama cum arata :d ?
    Spor la scris si mult inspiratie , kisses and hugs your Beky !
    P.S.:Ficul tau a devenit unul din preferatele mele 😡 .

    • Buna Beky..nice to meet you 🙂
      Lu oricum avea sa joace in film, era protejata lui Rob si avea un rol asigurat. Insa toata lumea se indoia de ceea ce stie ea legat de teatru si nu aveau de gand sa ii dea ei rolul principal..dar regizorul a fost incantat de pasiunea ei, credea k repeta ca sa-si intre in rol, nu ca sa faca o marturisire
      Si ma bucur ca iti place , e frumos sa vezi k ai noi cititori, mai ales ca eu am pus capitolele cu o diferenta mare de timp.
      Sper ca asteptarea pentru un capitol nu o sa fie o dezamagire prea mare.
      hugs:*

  5. deci imi place capitolul:X:X: can’t wait for next
    sper ca exista dispute si replici intre cei 2:D

  6. superb:x..sunt curioasa cum o sa decurga lucrurile
    spor la scris si succes la scoala!>:D<:*

  7. Imi e dor sa mai citesc ceva scris de tine.. :-<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: