Capitolul 19 – Better not to think

Devenisem faimoasa prin intermediul unei reviste stupide. Uram sa fiu in centrul atentiei si sa ii aud pe toti cum isi dau cu parerea de parca m-ar cunoaste sau ar stii o farama din viata mea, doar pentru ca imi stiu numele. Deja imi imaginez sute sau chiar mii de tinere fara creier adresandu-mi cuvinte jignitioare si sa imi spuna ca nu sunt cea destinata lui Pattinson, ca nu sunt pentru el. De parca mi-ar pasa!

Presupunerea lor prosteasca de a creade cateva randuri este total nefondata. Inca nu inteleg de ce sunt atat de frustrate, suparate, fara viata chiar.

Incercam sa scap de aparente sau de gandurile mele istovitoare si fara rost. Nu imi faceau bine. Nu ca mi-ar fi facut vrodata. Ganditul nu era punctul meu forte.

Sunt sigura ca nu poti sa uiti cel putin cateva zile de noaptea trecuta! Concluzionez cu dezgust adresandu-ma la persoana 3 pentru a imi bunatati temperamentul. Sau pentru a parea mai nebuna si fara minte fata de cum eram.

Intrebarile mele nu aveau raspuns, eu nu eram in stare sa le gasesc. Sa le dau uitari era cea mai buna solutie. Asta daca o puteam aplica.

In nici un caz nu aveam sa raman in camera asta infecta. Prea multe amintiri, prea multa solicitare de memorie. Prea multa agonie.

Aveam si o solutie perfecta. Un bar avea sa ma ajute si un pahar sa fie tovarasul meu de suferinta, sau sa ma ajute sa uit …  detaliile nefolositoare si mult prea nocive.

***

– Inca unul!

Rostesc sigura pe mine, desi incaperea incepea sa se impotriveasca vederii mele. „Prietenul” meu ma indrumase mult prea departe de realitate.

– Nu cred ca ar fi potrivit!

Imi sopteste chelnerul! Saracul! Nu trebuia sa isi faca griji pentru mine. Cateva pahare in plus nu ma faceau. Si daca da, mai bine ma lasa in compania celeilalte persoane care semana cu mine. Si de care stiam doar eu. Era constiinta mea mult prea bagacioasa cu sfaturile ei mult prea filozofice. Neaplicabile si nerealizabile in viata mea. Nu in momentul de fata.

– Tu crezi ca imi pasa de parerea ta?

– Nu. Raspunde intimidant.

– Asa ma gandeam si eu! Si banuiesc ca ai auzit de „clientul nostru stapanul nostru”! Asa ca fa bine si mai da-mi un pahar pana nu incep sa fac un scandal. Poate asa o sa ai mai multi clientii.

– Imediat, domnisoara!

– Ce catel! Rostesc ca pentru mine. Desi nu mai eram sigura de tot ceea ce spuneam si mai ales daca era doar pentru auzul meu. Ghinionul celor din apropiere, banuiesc.

Mai lenevesc putin pe tejgheaua barului. Tot ce reusesc e sa accentuez senzatia de migrene, voma si alte simptome neexperimentate de mult. Si sa nu uit de faptul ca nimeni nu voia sa ramana la etapa de echilibrat.

Aveam nevoie de aer sa imi oxigenez potentialul creier sau orice aveam in loc de el. Atmosfera era sufocanta si puteam sa ajung destul de rau. Mai rau decat eram si inca nu eram in cautare de senzatii tari.

Am iesit din barul infect, plin de persoane agasante. Fiecare incercand o tentativa de cucerire. Nu ma interesau!

Mergand agale si incrucisat, intrand in fiecare potential stalp sau tampit care nu se dadea din calea mea, reusesc sa aterizez pe o banca in apropiere. Nu imi pasa cum ajunsesm acolo in cele din urma. Sau unde era „acolo”. Nici macar frigul nu il simteam. Cu siguranta eram si pe lista lui neagra, nici el nu voia sa se atinga de mine. Cel putin ma aflam intr-un intuneric obscur bine meritat.

– Te pot ajuta cu ceva?

Si eu care credeam ca nu ma vede nimeni. S-a dus cu linistea mea.

– Inca una pe care nu o cunosc! Tu ce mai vrei?

– Ma poti cunoaste acum. Ma numesc Cassie.

– Am spus cu voce tare? Ah … pacat! Si nu ma intereseaza Asie. Doar daca ai ceva pentru durerea de cap.

– De fapt e Cassie, si da am. Locuiesc in apropiere, putem merge la mine.

– Iti plac baietii nu?

– Normal ca imi plac!

Intrebarea era fara rost, dar poate facea parte din fetele speciale care nu au intersectari cu domeniul baietilor. Nu vedeam partea amuzanta, in schimb rasul ei era mai degraba o izbugnire zgomotoasa, puternica asemanata cu plansul. Ma asteptam sa iasa un vecin si sa arunce cu ceva ca sa taca si eu sa scap de ea. Nici de asta nu aveam parte!

– Ah..la naiba! Nu mai rade in halul asta ai sa imi spargi timpanele.

– Desigur! Orice. Sprijinate de mine.

– Cata amabilitate! Cu ce ocazie? Si nu te mai balansa atata, senzatia de voma nu mi-a trecut.

***

– Te simti mai bine?

– Teoretic. Practic lasa de dorit. Unde sunt? Si cine esti?

– Sunt Cassie, si te afli la mine in apartament. Iti amintesti?

– A … da. Asie. Da nu mai bine ai ramane tu pe loc? Inca nu stau bine cu capul.

Se invartea continuu, iar eu nu puteam tine pasul cu activitatea ei. Poate era si amplificat de bautura si ajunsesem sa nu vad tocmai bine.

– E adevarat ca esti cu Rob?

– CE?! Asta chiar m-a trezit.

– Da. Asa a aparut in revista de azi.

– Azi?!

Interviul! A dat interviul pana la urma. Urasc sa ma simt atat de slaba si neputincioasa in fata sentimentelor.

– Vreau sa vad.

„Interpretul lui Edward Cullen, adorabilul nostru Robert Pattinson sustine ca este la fel de singur ca si pana acum. Mii de fane vor sa fie norocoasa inimii frumosului vampir. Dar noi l-am surprins cu una singura. Dar se pare ca norocoasa nu e norocoasa.”

Chestii neinteresante… unde sunt eu, eu, eu…

„Cand a fost intrebat despre misterioasa fata, posibila stapana a inimii lui el a raspuns: ‘Nu este prietena mea. Nu sunt impreuna cu ea. A fost doar o coincidenta ca a iesit dupa mine din aceiasi incapere. Poate era inca una din fanele mele’ . Multe aparente sunt inselatoare. Despre asta nu se stie niciodata.Voi il credeti? Noi nu. Fiti cu ochii pe ei fetelor. ”

Plictisitor… neinteresant … el nepasator fata de mine. „..inca una din fanele mele…” Cum a putut sa ma compare cu o nebuna ca si celelalte? Asta eram eu pentru el pana la urma? O oarecare?

– Ei bine? … e adevarat?

– Vrei sa stii cam multe.

Tacere totala. Nu imi place. In conditiile astea am sa ajung sa o iau razna. Nu vreau sa mai vorbesc cu constiinta mea, intotdeauna aduce vorba despre trecut si detali inutile. Sunt prea multe ganduri care duc la el.

– Si eu care credeam ca vom avea un viitor promitator impreuna … Ba nu! Asta era un vis, unul stupid si de mult apus.

– Nu a fost o coincidenta? Se aude vocea ei surprinsa si intre timp eu realizez cat sunt de proasta si aiurita. Am ajuns sa gandesc cu voce tare, sa nu fiu capabila sa imi mai tin gura inchisa.

– Ah..! Inca mai esti aici! Parca tu trebuia sa imi dai ceva de cap, nu sa te interesezi de viata mea. De ceea ce e adevarat sau nu. De asta ma ocup eu … incerc sa ma ocup.

– Faceati o pereche frumoasa!

– Oh da! Fiecare cu ce ii arde … Ai spus „pereche frumoasa”?

– Da.

– „Pereche frumoasa”, buna gluma … inca ma amuz.

Radeam ca o isterica, desi nu stiam motivul. Nu era asa amuzant pe cat faceam sa para.

– Ati avut primul vostru sarut? Cum a fost?

– Calmeaza-te Asie, draga! Nu suntem la un interviu. Ce-am spus de ai devenit asa de agitata?

– Aaaa…

– Trebuia sa imi dau seama … Esti una din disperatele fara viata si fascinate de el? De frumusetea lui, calmul, ochii, buzele, atingerile … de tot ce tine de el. Deja o iau razna. Uita ce-am spus.

– Nu. Adica Rob este frumos, si ii apreciez munca … nimic mai mult.

Click

– Ce-a fost asta?

– Ce-a fost … ce?

– S-a auzit ceva. Un „click”.

– Asta … aaa a fost … de la aa … geanta mea … ma jucam cu ea.

– Oh…

– Acum observ. Casa ta? Imi place covorul! Ce vrea sa fie? Iarba pentru vaci? Sa stii ca si eu am unul, dar arata mult mai bine ca al tau … desi unele amintiri legate de el nu sunt tocmai placute.

– Ce vrei sa spui?

– Nu ma asculta … sunt doar cateva aberatii, frustari, specifice mie.

– Imi place sa ascult.

– Mie nu imi place sa povestesc. Nu ar fi benefic pentru tine. Esti obsedata de Rob, si te-ar deranja sa auzi.

– Nu, nu. Din contra. Mi-ar face o mare placere. Spune-mi!

– Ce entuziasm pentru viata cuiva. Chiar prea mult as spune eu. Dar mai bine ar trebuie sa ajung acasa.

– Mai stai! Abia am inceput sa ne cunoastem.

– Asie, nu ma intereseaza. Am plecat de aici. Pastila nu si-a facut efectul sa stii.

– Nu poti pleca!

– Ce spui tu acolo fata palida?!

– Vreau sa spun … pastila nu si-a facut efectul. Te pot duce eu.

– Nu. Nu vreau sa ajung iar singura intre pereti reci si nefolositori de acasa.

– Amintiri neplacute?

– Ah … nu te intereseaza! Am plecat de aici.

– Stai!

***

Ai facut-o asa usor sa cad, nu puteam sa stau deloc
Te-am vazut langa mine, tu nu m-ai vazut deloc
Ti-am promis toate aceastea, am facut planuri crezand ca asta este
Nu mi-am imaginat niciodata ca te voi gasi si ma voi pierde
Niciodata nu am avut imaginea sfarsitului….

Si eu, vreau sa cred in dragoste
Vreau sa cred in ceva mai mare decat noi doi
Eu, vreau sa respir iar
Vreau sa ma intorc la zilele in care imi aveam inocenta
Vreau sa cred din nou

– Heiii! Poti sa taci? Lumea la ora asta doarme. Iar tu nu ai ce cauta pe strazi!

– Daca nu iti place cum cant poti sa nu asculti!

– Crede-ma ca as vrea sa o fac. Dar vocea ta de soprana nedescoperita, slava domnului, nu ma lasa.

– Du-te dracu!

– Mai bine te ajut eu sa ajungi acolo…

Ma trezesc ferindu-ma de un obiect care aterizeaeza de la etajul doi. Nu ma nimerise, norocul meu..ghinionul lui.

Mi-am adunat partile
Si le-am pus la loc unde apartineau
Dar ceva lipsea
Chiar daca arat la fel, nu mai sunt asa puternica
Voi invata sa am incredere din nou….